Maria regina României, „Jurnal de război. 1917–1918” (2)

Iaşi vineri, 23 februarie/8 martie 1918

Cum aş putea găsi cuvinte să descriu ceas cu ceas tragedia hidoasă pe care o trăim? Mi se pare că suntem ca un om a cărui haină s-a prins într-o maşină şi care e tras tot mai aproape de o moarte sigură.

Am senzaţia înfiorătoare că Nando e trădat, zi de zi tot mai mult, că îşi cedează treptat mai întâi libertatea, apoi ţara, dreptul lui de om cu gândire liberă, şi că se simte de la o zi la alta tot mai hotărât să semneze actul prin care ar renunţa la numele lui, la cinste, la dreptul lui au soleil. Când l-am văzut înaintând pe drumul care duce, cred eu, la dezonoare, mi-am înălţat din nou glasul ca să-l fac să-şi dea seama de l’engrenage care îl înghite puţin câte puţin, zi de zi. Am încercat să-l conving că încă mai e timp, numai să opună o ultimă rezistenţă disperată în numele onoarei şi al tradiţiei. Am încercat să-i explic că dă dovadă de o slăbiciune aproape criminală lăsându-l pe Argetoianu să se ocupe singur de negocieri, fără urmă de control; în fiecare zi îşi aruncă încă o părticică din onoare în cele patru vânturi, în fiecare zi, în fiecare ceas – şi zi de zi văd cum Nando e tot mai încovoiat, tot mai zdrobit, tot mai umilit, cum de-abia mai e în stare să privească în faţă un soldat şi un om liber; dacă s-ar mai încumeta la o singură repriză violentă de curaj, doar la una singură, ar fi ca un om eliberat de o vrajă hidoasă aruncată asupra lui, ar putea din nou să meargă cu capul sus, ca bărbat care şi-a câştigat locul printre vii.
Regina-Maria_jurnal-de-razboi-2.
Acum e un fel de proscris, care se strecoară pe lângă pereţi şi se lasă să cadă greu în primul scaun pe care-l întâlneşte, cu gesturile unuia care a ajuns la capătul puterilor, pe care nu-l va mai putea ridica nimic la poziţia lui dinainte!

Maria regina României
Jurnal de război. 1917–1918
Ediţie integrală, necenzurată

Ediţie îngrijită de Lucian Boia
Traducere de Anca Bărbulescu
Humanitas, 2015

E dureros să-l văd, simt că ar fi de ajuns să avoir le geste ca să-şi recapete curajul şi speranţa, dar nu vrea şi nu poate! Voinţa celuilalt e prea puternică!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *