Cele trei ordine pe care Georges Dumézil le considera fundamentul societăților proto-indo-europene, oratores, bellatores, laboratores, își au sorgintea, terminologic vorbind, în scrierile unuia dintre mințile luminate ale Evului Mediu, episcopul Adalberon din Laon. Într-unul din poemele sale, să le numim premergătoare ale ”Renașterii timpurii”, clericul-poet a încadrat în această triadă […]
Mircea Martin (1998) conchide, la finalul unui studiu dedicat postmodernismului literar românesc, că “în ceea ce privește literatura română – și, posibil, literaturile est-europene – putem vorbi despre un postmodernism fără postmodernitate”. Cadrul conceptual adoptat de autor este unul marxist, în care postmodernitatea are în vedere baza, iar postmodernismul este […]
Am văzut în ochii lor o pastişă colorată. Erau doi oameni pentru care tovărăşia era nu dare de mână, ci ţinere de mână: prelungă, suavă, nevinovată pentru că nu păstra vreun interes, vreo urmă de redută cucerită. Erau doi copiii târzii într-un parc. Mai târziu, am zărit că în urma […]
Dilema postmodernităţii Cruciada democraţiei începe cu o profetică disjuncţie : « secolul XXI va fi etic sau nu va fi deoc ». Aparent, butada semnalată de Gilles Lipovetsky în vederea asumării societăţii postmoderne ca epocă a « amurgului datoriei », cel puţin înţeleasă astfel din punct de vedere moral, presupune o acustică mai puternică decât […]
