de fapt, niciodată, nimeni, nimic degeaba cauţi ieşirea din labirint sperând, nu la un drum drept, nu la un orizont îndepartat în care zidurile s-au sfărâmat şi eşti liber să rătăceşti fără cale, fără dorinţa de a ajunge. eşti destul de treaz în această viaţă a zecea, a suta, a […]
năvalnică şi rece treceam pe lângă tine tăiam carnea cuvintelor cu o singură privire şi orice nadă aruncată o recunoşteam în zâmbetul trist, nedumerit al altor femei lăsate, aruncate de tine pe marginea unui drum necunoscut, pentru ele, un drum abrupt şi fără stele. nevinovată şi rece te primeam între […]
și vine cuvântul singur și așteaptă să fie primit nimeni nu-l atârnă-n cui nimeni nu vrea să se nască o dată cu el cuvântul fără suspans retras ca melcul în cochilie se anunță pe toate posturile din gura păcătosului nu iese decât o floare în cinci colțuri amară câte-o mireasă […]
Sonetele sunt poezii cu formă fixă, după cum bine știm. Două catrene, două terține. Nu la acest tip de texte mă voi referi în continuare. Cum a început deja bacalaureatul și elevii de liceu din clasa a XII-a trec, în luna iunie, din clasă-n clasă, cântând Gaudeamus, mi-am amintit de […]
(poemul emigrantului român) fetița privește pe geamul mașinii care rulează pe autostradă sute și sute de kilometri toate fetițele băieții femeile bărbații rulând pe autostrăzi în mașini cu vopseaua pocnită toate casele grădinile orașele bunicii părinții lăsați în urmă doar autostrăzi și vămi și acte orașe nou-nouțe iar fetița […]
Memoria lui George Topîrceanu este inseparabilă de memoria versurilor sale. Supravieţuind cu tenacitate modelor, ele îşi conservă acea alegreţe mozartiană ce uneşte delicateţea şi timbrul ironic. Asemeni lui Minulescu, Topîrceanu este parte din acel patrimoniu de nostalgie pe care atâţia dintre noi îl asociem cu timpul arcadic al anilor de […]
morţii mă vor s-au dus dintre iubiţi să-i împace dar ei mă vor pe mine iar eu nu pot să mor nu mor. stau unii cu cuţitele ascuţite lipite de gâtul meu şi taie! nu se întâmplă nimic de parca n-aş avea sânge de parcă n-aş exista decât în mintea […]
Draga mea, te rog, Eu sunt doar praful pe care Ţi-l aruncă el în ochi, Şi nu e praf de stele, Nu e nisipul unei mări, E doar piatră strivită Între zilele şi nopţile deşertului Care te-ar înghiţi uşor. Căci aici nici o busolă nu ajută. Trebuie să-ţi strângi pleoapele […]
Atunci când am să mor or să îmi ia cicatricile de pe corp şi or să le aşeze altfel. Brăţările de pe gleznă or să mi le pună în dreptul urechilor ca nişte cercei atârnători, din aceia care se numesc ploaie de meteoriţi în nopţile calde de vară, iar ochii […]
atâta furie în tine, atâta ură încleştată în oase. îmi ceri un răspuns, însă eu ţi le-am dat deja pe toate. un motiv în plus pentru ca furia ta să crească, să se întindă, plagă, peste tot ce a fost poveste, sau vis, sau întâmplare. nimic în schimb, nici o […]
