un excavator și niște oameni sapă o groapă din groapă se ridică o casă în casă intră niște oameni care își duc acolo viaţa până când sunt conduşi la o groapă săpată de un excavator sau de niște oameni care apoi intră într-o casă și își duc acolo viața
Nu te-ntreabă dacă vrei. Dacă poţi. Dacă ţi-e bine. Sau dacă ai fi dorit pentru tine altă variantă mai puţin bizară. N-ai cum să rămâi dincolo pe dinafară e loc în joc şi pentru tine.
Intri fără să baţi la uşă. Nu-ntreabă. Dacă ştiai mai bine alt rol care ţi-ar veni mănuşă dacă ai fi dorit alt loc în alt timp sau numai altă recuzită în timp ce aşa cum te-au pus pe afiş eşti novice prost de-a dreptul ridicol. Nu-ţi stă-n cale şi n-ajută. […]
Veniţi sã ne-nchinãm! Afarã-i toamnã, Copacii sunt acum Plini de icoane Ce stau sã zboare când Adoarme vântul Şi aerul se face Ca de aur. Sã ne smerim Cãci iatã câte daruri Revarsã-n calea noastrã Azi lumina Şi tainic, tot ce-atingem Cu privirea Ne prinde într-un nimb Şi ne sfinţeşte.
“Atât de pãrãsit mã simt acum Şi-atâta de înfipt în nicãieri, Cã nu mã mai gãsesc şi nu mai ştiu Cum aş putea sã dau de Dumnezeu”. Aşa grãi cernitul personaj, Iar noi, care uitaserãm de timp În toiul desfãtãrii la ospãţ, Am tresãrit ca deşteptaţi din somn Şi am […]
Uitase-n timp ce dãruitã Era-n veşmântul de tãcere Pe care şi-l punea în lume Ca sã n-o bage-n seamã nimeni. Dar visteria dinãuntru Îi scãpãra în ochi, în zâmbet, În mersul paşilor de raze Pe strada plinã de palavre, Fãcând mulţimea sã viseze La vocea ei necunoscutã. Se pomeni ademenitã […]
Dacã ar fi sã plec Pe-o insulã pustie, Aş lua din toate numai O carte cu foi albe, Pe care aş deschide-o La rãsãritul zilei, Intrând în miezu-i pur Ca într-o rugãciune; Apoi aş duce-o-n traistã Şi paşii mei ar scrie Pe stânci şi pe coline Un text care s-ar […]
În astã noapte, Doamne, Te-aştept la malul minţii Sã potoleşti vuirea Ce-mi rãvãşeşte duhul. Sunt valuri de nelinişti Care se sparg de gânduri Şi mi se face fricã Sã nu pier în vârtejul Furtunii dinãuntru. Dã-mi pacea Ta adâncã Din mijlocul urgiei, Ia-mi greul ce mã trage Spre fundurile mãrii, […]
dincolo e întotdeauna răul dincolo e panica e teroarea tu eşti psihopatul cuminte monstrul timid aflat în punctul de fugă al realităţii rămâi unde eşti doar acolo creierul tău deţine controlul rămâi în casă trage toate zăvoarele aici eşti în siguranţă ca o vacă indiana care dacă trece graniţa ar […]
Privirea mea-nvechise cerul Pe care stoluri de demult Se întreceau cu cele noi, În jocul umbrei cu lumina. Vedeam obrazuri licãrinde În frunzele cãzând din crengi, De-aş fi putut sã le pãstrez Într-un album desãvârşirea… Dar cel ce pleacã ia cu sine Dulceaţa verii ce s-a dus, Lãsând în urmã […]
