Cine-mi șoptește la ureche să mă las de meserie, să nu mai scriu însetat ca un animal de tracțiune după ce a parcurs kilometri de pajiște neumblată, împiedicându-se de propria umbră ca de-un bidon cu smoală? Cine-mi urlă-n urechi să plec în munți, să mă reconstruiesc din tăcerea pietrelor, din […]
de fapt, niciodată, nimeni, nimic degeaba cauţi ieşirea din labirint sperând, nu la un drum drept, nu la un orizont îndepartat în care zidurile s-au sfărâmat şi eşti liber să rătăceşti fără cale, fără dorinţa de a ajunge. eşti destul de treaz în această viaţă a zecea, a suta, a […]
Recitit la aproape treizeci de ani de la scrierea sa, “ Levantul” lui Mircea Cărtărescu îşi păstrează întreagă eleganţa sa himerică. Obiect poliedric, parte a unei geometrii non-euclidiene, hartă a poeziei, manifest postmodern şi meditaţie în marginea unui destin naţional care stă sub semnul trădării şi al abjecţiei etice, poemul […]
și vine cuvântul singur și așteaptă să fie primit nimeni nu-l atârnă-n cui nimeni nu vrea să se nască o dată cu el cuvântul fără suspans retras ca melcul în cochilie se anunță pe toate posturile din gura păcătosului nu iese decât o floare în cinci colțuri amară câte-o mireasă […]
(poemul emigrantului român) fetița privește pe geamul mașinii care rulează pe autostradă sute și sute de kilometri toate fetițele băieții femeile bărbații rulând pe autostrăzi în mașini cu vopseaua pocnită toate casele grădinile orașele bunicii părinții lăsați în urmă doar autostrăzi și vămi și acte orașe nou-nouțe iar fetița […]
Orașul îți disciplinează visele de cum se lasă noaptea visele bântuie prin oraș își aleg oamenii orașul însă nu doarme și ordonează el visele pentru cine sunt anumite vise pentru cine sunt coșmarurile uneori te prinzi de asta și îți spui (ai făcut-o și tu) Vei fugi din oraș! îți […]
morţii mă vor s-au dus dintre iubiţi să-i împace dar ei mă vor pe mine iar eu nu pot să mor nu mor. stau unii cu cuţitele ascuţite lipite de gâtul meu şi taie! nu se întâmplă nimic de parca n-aş avea sânge de parcă n-aş exista decât în mintea […]
O ld Ideas cântece. Se poate, desigur, căuta design-ul interior, se pot identifica teme recurente ori familii conţine zece melodice. Dar nu aici se află secretul discului. Acesta e suma unor meditaţii perfect orchestrate muzical şi, la nivelul textului, umbra zâmbetului amar al călugărului budist care aruncă o ultimă privire […]
Draga mea, te rog, Eu sunt doar praful pe care Ţi-l aruncă el în ochi, Şi nu e praf de stele, Nu e nisipul unei mări, E doar piatră strivită Între zilele şi nopţile deşertului Care te-ar înghiţi uşor. Căci aici nici o busolă nu ajută. Trebuie să-ţi strângi pleoapele […]
Atunci când am să mor or să îmi ia cicatricile de pe corp şi or să le aşeze altfel. Brăţările de pe gleznă or să mi le pună în dreptul urechilor ca nişte cercei atârnători, din aceia care se numesc ploaie de meteoriţi în nopţile calde de vară, iar ochii […]
