Șoapta

DSCN2196
Insecta aceea s-a uscat pe trecutul meu.
Intră acum învingătoare,
Crezând că în locul meu
Va fi altcineva.
Atinge barierele,
Pune capăt pătrățelelor.
Dar dimineața îngroapă
Impudica fărădelege.
Numai Soarele singur
Intră prin unghere,
Sparge monturile,
Alungă întâmplările
Se-nfrățește cu absența,
Agățată de mine,
Cu flacăra de pe scoarța zidurilor.
Pășește lin  și-mi aduce șoapta,
Numită penitență.
Cum cad onomatopeele din cer…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *