Istoria (2)

bizar
Trebuie să mai știm ce e amnezia.
O altă gramatică a inimii duruie.
E ceață. Istoria își alege
O echilibristică albastră.
Înecații voiau să se plimbe
Prin târg. Din când în când,
Un întuneric fosforescent îi luminează.
Răzbat întâmplări dincolo de oglinzi.
Pe șenile urcă amurgul.
Numeri animalele, la asfințit,
Și vezi că nu iese numărătoarea.
Sute de ani au călcat printre spini.
Turbionul laptelui ți se prelinge pe chip.
Ai vrea să-l bei ,dar nu ajungi la el.
Atâtea guri flămânde îl văd negru,
Nu alb.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *