Marină

bizar
Strălucitoare metereze împing apa
Spre leneșul râs din ajun.
Solstițiul din vis nu mai e cel de ieri.
Nici cuvintele care vin dinspre mare
Nu mai astupă vocale fragile.
Sunt Semne peste tot.
Pe fundul mării cresc copaci înșelători .
Bastioane cu miros de trădare.
Și nimeni, nimeni nu flutură un steag alb.
Atâtea metale în inima mării
Stau și curăță nimicul altor tălpi.
Și vor veni ceilalți
Și ne vor da la o parte îngerii răbdurii
Noi vom aduna mâlul ,
Ei vor cânta un marș triumfal.
Vocile noastre nu se vor mai auzi.
Doar o harfă va închide și va deschide ochiul mării .
bizar
Tags: , , , , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *