Romanul nostru de dragoste, stângace,visător şi naiv, este capătul de drum al adolescentei care, în prag de ani, contempla viitorul înainte ca acesta să capete chip: cu litera stacojie a duşmanilor poporului înscrisă în carnea ei de către republica populară, ea nu putea spera la lumina soarelui din stemă, exilată […]
Nu am căutat, în acest jurnal al regăsirilor fugare şi al îmbrăţişărilor furate, efectul calp al calofiliei stridente: respiraţia inimilor noastre ne-a dictat, ca într-o transă, curgerea de fraze şi cadenţa de tăceri, trasând drumul pe care paşii noştri s-au îndeptat, în anotimpul de doliu ce a urmat morţii tale. […]
Cititorii paginilor noastre sunt cei care nu mai sunt: de dincolo de graniţa morţii mâinile lor ating coperţile de fum ale cărţii in care se adună zile şi ani, ca într-o succesiune de anotimpuri colorate de melancolie. Cititorii paginilor noastre sunt cei care nu mai sunt: privirea lor se îndreaptă, […]
Am înţeles,împreună, în acest anotimp al doliului, că singurul scris care avea să mai dea sens vieţilor noastre, curgând de o parte şi de alta a liniei morţii, este cel în care dragostea şi amintirile noastre se strâng, timide şi delicate, ca nişte flori în ierbarul desuet al unui licean […]
Intimitatea noastră, în acest timp de dincolo de moarte, este una a viselor şi a reveriei: noaptea şi amurgul sunt porturile în care ne adăpostim şi spre ele ne întoarcem atunci când povara singurătăţii apasă, aspru, pe umerii noştri, ca un giulgiu de fum. Intimitatea noastră, în acest timp de […]
Am regăsit, împreună, în acest jurnal pe care îl visează inimile noastre unite, trecutul de dinaintea naşterii mele, cel pe care îl bănuiam, ca pe un pastel impresionist, din fragmente de conversaţii, din tăceri şi din contemplarea melancolică a cerului în care mi se părea că te descoperi, ca într-o […]
Dragostea pe care am descoperit-o, împreună, în acest anotimp de dincolo de moarte nu mai are tihna iubirii noastre de altădată: neliniştită şi adâncă, ea ne locuieşte visele şi urcă spre noi dinspre mişcarea de retină a reveriei nocturne, ca dintr-o mare de lacrimi. Dragostea pe care am încercat-o, împreună, […]
Dorul a coborât peste lumea în care am intrat, o dată cu moartea ta, o pulbere nostalgică, ca un praf delicat aşternut peste mobilele ce dorm în vastele camere ale caselor de demult: timpul toarce în liniştea amurgului, în vreme ce înseninarea sfârşitului intră în inimi ca un semn al […]
Cei de demult se află în materia acestui text pe care îl contemplăm asemeni unor fotografii din albumele întârziind în liniştea caselor noastre pierdute: din vocile şi din gesturile lor nu au mai rămas decât umbre şi ecouri, iar întinderea viselor noastre le este singurul pământ pe care mai pot […]
O seninătate a melancoliei a crescut în fiinţa noastră unită, în aceşti ani care au urmat morţii tale, de parcă preschimbarea delicată a sufletelor ce ne locuiau cândva a aşezat peste lume o mantie de murmur şi de dor. Şi astfel ,atunci când ochii mei se îndreaptă spre lumina de […]
