Cuvintele jurnalului nostru se nasc în marginea viselor: alunecând printre fantele psihedelice şi strecurându-se pe culoarele magnetice ale revederii tandre, ele ajung până la mine rostite de buzele tale, ca într-un murmur de elegie provincială. Cuvintele jurnalului nostru se contopesc cu ziua în clipa în care lumina alungă imprecizia de […]
Şi poate că în ziua în care tu ai murit am murit şi eu: ceva din culorile în care lumea ni se infăţişa, ca într-o jerbă de raze,s-a stins atunci, iar glasurile tinereţii ce aleargă spre viitor au încetat să mai răsune. Iar toate anotimpurile pe care le petreceam cu […]
Instalaţi în transa visului, am lăsat în urmă, amândoi, tihna de pământuri a zilelor omeneşti. Singurul nostru acasă este acest domeniu tremurător de pleoape, această mişcare de atomi îndrăgostitiţi ce se iveşte din sufletele noastre unite, asemeni unui suflu de crepuscul al toamnei. Căci în vise şi în marginile lor […]
Dragostea de dincolo de moartea este un teritoriu al indistincţiei: cei care nu mai sunt se află alături de cei vii, iar paşii lor răsună , melancolic,în marginea dimineţilor luminate de un soare ce nu mai este al lor. Dragostea de dincolo de moarte este un anotimp al întoarcerii : […]
Singurele cuvinte pe care fiinţa noastră unită în moarte le mai poate şopti sunt cele care se adună în frazele acestui text : respiraţia noastră dă naştere paginilor în care mai putem fi împreună, departe de tumultul vieţii ce curge departe, orb şi întunecat. Singurele priviri pe care ochii noştri […]
O anumită complicitate a discreţiei ne împiedica, de atâtea ori, să trecem pragul unui trecut care era, pentru tine, doar un domeniu de durere şi de lacrimi. Despre acel timp alegeam să tăcem impreună, poate pentru că în acea tăcere unită a inimilor noastre se simţea jalea ce cobora asupra […]
Şi poate că singura cronologie a vieţii mele este cronologia delicată şi tainică a acestui jurnal : paginile sale sunt tot ceea ce ne mai uneşte, iar cuvintele pe care le chemăm, scriindu-l, sunt cele în care mai putem regăsi puritatea melancolică a fericirii noastre. Este ca şi cum moartea […]
Şi de ce oare, în toţi aceşti ani ai despărţirii, am ales să fotografiem marea, mereu şi mereu, de parcă am fi simţit că, din adâncul de spume, un glas şi un chip al dragostei se ivesc, întruchipate de undele ce aleargă, când graţioase şi melancolice, când aspre şi neînduplecate, […]
Imperfecţiunii mele solitare tu i-ai răspuns, mereu, cu stenica lumină a dragostei ce luminează, neîncercată de îndoială. Căutărilor mele neliniştite tu le-ai opus limpezimea vieţii ce aşteaptă să fie turnată în destin. Nu am fost întreg ,cu adevărat, decât în preajma ta şi alături de tine: inima ce bate acum, […]
Şi fiecare cuvânt scris pe ecranul acestui calculator este un alt pas care mă apropie de moarte- mărturie a trecerii, el este asemeni minutarului care dezvăluie curgerea vieţii care nu mai este decât un vast, solitar purgatoriu. Textul se smulge din carnea zilelor mele şi devine patria în care ne […]
