Desigur, se poate cu ușurință ghici despre cine este vorba în articolul de față, cu atât mai mult cu cât, în luna iulie, am mai spus-o și cu alte ocazii, mă gândesc întodeauna la Nicolae Steinhard, născut în luna iulie, devenit cunoscut în România – și nu numai – pentru […]
Monumentală şi erudită, ediţia Steinhardt de la “ Polirom” este aproape de capătul ei: ceea ce mai rămâne, aşa cum indică îngrijitorii ei, este publicarea vastului corp de corespondenţă expediat de autor. Restul operei sale, antumă şi postumă, se află în volumele adăugate,an după an. Edificiul imaginat de Steinhardt este, […]
Înapoi, la Maiorescu Sub impulsul necesităţii unei critici culturale, „simptomatologice” (după formula lui Virgil Nemoianu), Steinhardt îi dedică o relectură târzie mentorului său de altădată, sub auspiciile căruia tânărul ascuns îndărătul pseudonimului Antisthius îşi făcea, în 1934, debutul. În eseul „Titu Maiorescu, român şi european”, apărut într-un număr din 1987 […]
Existenţa lui Wilhelm Hauff (1800- 1827) stă, ca a atâtora dintre contemporanii săi, sub dublul semn al morţii premature şi al febrilităţii creatoare. O nelinişte pare să îl bântuie- talentul său explorează spaţii diferite,imaginaţia sa cucereşte domeniul exoticului şi al legendelor germane. Romantic Biedermeier, eliberat de adâncimile tenebroase ale primului […]
Memorialistica, jurnalele, paginile de corespondenţă şi convorbirile tipărite după decembrie 1989 au nu doar o miză comună, ci şi o aceeaşi problemă de fond, pe care o soluţionează diferit. Ele au fost proiectate şi scrise pe o axă a recuperării unor adevăruri şi traume puse la index în regimul trecut. […]
Oricărui cititor atent al biografiei şi al operei lui N. Steinhardt – nu îi mai punem la socoteală şi pe cei pasionaţi de subiect – îi poate apărea în minte următoarea întrebare: ce s-a întâmplat cu N. Steinhardt la sfȃrşitul anilor ’40, respectiv în deceniul al cincilea, după instalarea comunismului? […]
Cunoscut mai ales prin Jurnalul fericirii, N. Steinhardt îmi pare incomplet aşezat în cultura română, tipologic vorbind. Putem, încă, să ne întrebăm, în cazul operei sale, care e genul proxim și care e diferența specifică. Dacă luăm în seamă şi ambiguitatea inedită a destinului său, observăm ușor că Steinhardt şi-a […]
