Nabokov vorbeşte
Imaginile lui Nabokov, cel din anii celebrităţii, sunt cele ale unui domn elegant, bizar, ironic şi baroc. Geniul său se ascunde în volutele limbajului.
Post Tagged with: "memorie"
Nabokov-camera Memoriei
Una dintre imaginile memorabile din “ Vorbeşte, memorie” este aceea a a” paşaportului Nansen”- în textura decolorată a documentului care îi însoţeşte pe cei care nu mai o au o ţară, se află închisă drama destinului lui Nabokov. Căci paşaportul nansen este litera stacojie cu care istoria îi înseamnă pe […]
Canaliile, nerușinarea si restaurația. “Apelul către lichele” după un sfert de veac
Mottto: Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiți o vreme vorbele “demnitate”, “libertate”, “conștiință”, “dreptate”, “popor”. Nu asasinați aceste cuvinte.–Gabriel Liiceanu, “Apel catre lichele” Document electrizant ca mesaj si formidabil ca scriitură, “Apelul către lichele”, lansat de Gabriel Liiceanu pe 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa […]
O vitală condiție a libertătii: A privi adevărul in față
Motto: “Lăsați să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri.”–Gabriel Liiceanu, “Apel către lichele”, 30 decembrie 1989 Condițiile libertătii” se intitulează cartea despre societatea civilă si rivalii ei datorată marelui antropolog, sociolog si istoric al ideilor care a fost Ernest Gellner. Una dintre aceste […]
Despre Soljeniţîn: Atunci când cuvântul devine dinamită
Aniversam un sfert de veac de la naruirea Blocului Sovietic ca efect al revolutiilor din 1989. Doi ani mai tarziu, in decembrie 1991, URSS inceta sa mai existe. Cum scria istoricul Boris Souvarine, prietenul lui Panait Istrati şi autorul unei clasice biografii a lui Stalin apărută în anii 30, cele […]
Soljeniţîn şi puterea adevărului
Aleksandr Soljeniţîn ilustrează puterea de supravieţuire a adevărului într-un univers al minciunii ideocratice. Impenitent, incomod şi incorect politic, confruntând ficţiunile intelectuale care au acordat o cauţiune morală terorii, Soljeninţîn a rămas, până la capăt, vocea care a dat voce celor pe care istoria sovietică i-a deposedat de demnitate şi de […]
Insomnia (XIX)
Pentru orice există un început. Petrec, întâia oară, Paştile într-un spital. Diagnostic: pneumonie, deşi în halul în care am sosit la spital, scuipând sânge şi ţinându-mă de cap, mă temeam de meningită. Sunt dezgustat (a câta oară?) de purtările aşa-zisei familii: mama n-a dat nici măcar un telefon (nici nu […]
Carmen Brăgaru,”Pagini cu Dinu Pillat copil şi adolescent „
În fotografiile de copil, Dinu Pillat apare plăpând, însă vesel şi fericit. Cea mai veche ipostază, singura în care îl vedem mai dolofan, îl înfăţişează la vârsta de un an alături de sora sa Pia, mai mare cu cinci ani, privind atent la aparatul de fotografiat. Există şi o versiune […]
Ceva de neuitat despre Dinu Pillat
De timpuriu, tatãl meu, mi-a atras atenţia asupra celor nevãzute, cultivându-mi imaginaţia prin poveşti nãscocite de el pe moment. De pildã, când dãdea cu cremã şi lustruia încãlţãmintea, seara, îmi spunea cã pregãteşte pantofii pentru balul de noapte, la care ei pleacã singuri, numai dupã ce se conving cã noi […]
Primul Rãzboi Mondial vãzut de Pia Alimãnişteanu
Pia Brătianu (1872-1962), fiica cea mai micã a soţilor Ion C. şi Caliopia Brătianu, era mândrã nu numai de celebrul ei pãrinte ci şi de fraţii mai mari, Ionel, Dinu şi Vintilã (care aveau sã joace fiecare un rol important în politica liberalã a României, mai cu seamã în timpul […]
Ultimele articole
Proiectul Pessoa – ritmul
Între desemnare și candidatură
Omul, moartea, destinul
Eșec și umilitate
Continentul Joyce
MUSICA PURITAS DOMINICA (trio… )
Întrepătrunderi
Despre putere și conducere…
Fjord. Câteva impresii puternice
Virginia Woolf: o viaţă în fragmente
MUSICA PURITAS DOMINICA (sinuciderea…)
„Strălucirea” şi spaţiile liminale
Radu Petrescu : jurnalul, textul ,privirea
(Dez-)(in-)formarea …
,,Eu, care ard în cuvinte”
La aniversare
