două drumuri, două cărări diferite între mine şi tine dar nu apucăm nici măcar sa trecem unul pe lângă altul, nicicum să ne atingem nicicum să ne întâlnim privirile, măcar pe fugă, să ştim că noi nu ne căutăm, ci pur şi simplu mergem – într-un ritm deja constant, fiecare […]
mergeai în urma mea – mergeam – îmi puneai trupul pe versuri şi nu-mi rosteai niciodată numele şi totul era aşa, o închipuire pe care o aruncam de la unul la altul şi nu ştiam nimic despre tine nici tu nu ştiai să-mi citeşti cele câteva gesturi, cele câteva cuvinte […]
ochiul acela vechi, ochiul săpat pe unele temple ochiul deschis deasupra tuturor la care se-nchină cel înţelept… este o plăsmuire greşită. Dumnezeu nu ne priveste, Dumnezeu ne ascultă cu ochii închişi, cu spatele la univers, pentru a auzi fiecare izvor curgând, sabia trecând prin trup, planetele cântând şi inima bătând. […]
la începutul fiecărei vieţi îmi promit că de această dată te voi uita că îmi aleg şi-mi leg o viaţă întreagă pentru a nu te căuta, pentru a te ocoli de fiecare dată când, din întâmplare, vei fi prin preajmă scriind un volum absurd, într-un limbaj profund şi străin de […]
salcia cântă, povestea mea se duce spre cer odată cu vântul. mi-ar fi plăcut să nu povesteşti nimănui să rămân închisă în clepsidra de sticlă şi să mă răstorn din când în când, singură, spunându-mi istoria în gând. mi-ar fi plăcut, dar trestia cântă.
pe lună plouă. nu mă întreba, de unde să ştiu eu de atmosferă? o fi adus-o cineva când a venit în vizită. nu-mi amintesc. nu a trecut nimeni pe aici « de o viaţă », zici, de-o viaţă. pământul e departe şi mereu la asfinţit stau în penumbră mai tot […]
îmi deschizi gândurile către lumea ta, nu pot intra. drumurile largi şi străine mă întâmpină cu toata căldura. n-ar fi greu să păşesc pe ele şi să mă las învăluită în drumeţia aceasta. îţi deschid gândurile către lumea mea, nu poţi intra. drumurile… stăm umăr lângă umăr şi privim fiecare […]
aici s-a sfîrşit, aici unde pămîntul şi-a închis pleoapa peste ultimul cuvînt şi a asfinţit. nimeni n-a tresărit apusul albastru a început cu cîteva silabe mai devreme şi i-a pregătit. noaptea nu e pustie, e o lumina vie purtată de cei ce ne-au însoţit. nu ne luăm bun rămas, nu […]
„ceva s-a întîmplat, ceva neaşteptat, ceva care te-a dezbrăcat acum şi nu altădată de pielea ta de îndrăgostită. ceva a ţipat în trupul tău şi inima a renunţat să mai bată în ritmul cu care ne-a obişnuit. ancora s-a ridicat şi pluteşti în derivă pe întinsul ocean. însa nu cauţi […]
locuim în aceeaşi cameră. închişi. fără ferestre, fără uşi. prin faţa pereţilor de sticlă pămîntul îşi plimbă peisajele care se schimbă la cîteva secole. acum, în faţa mea stă un arbore care abia se mai vede căci am umplut amîndoi pereţii cu cuvinte. nu ne mai vorbim de cîteva veacuri […]
