respiră adânc, respiră: marile iubiri nu se vorbesc la telefon, marile iubiri nu te trag de mânecă, nu te sărută în fiecare zi şi nu-ţi lasă urme de ruj pe pernă. marile iubiri sunt anonime, rar sunt scrise în scrisori, de cele mai multe ori ele rămân fără cuvinte. marile […]
în fiecare zi trec de două ori pe deasupra inimii tale. nu îţi dai seama de nimic, inima mea a învăţat să bată în şoaptă, nimeni nu o aude , nimeni. însă inima ta bănuieşte ceva şi, fără să ştii, se opreşte o fracţiune de secundă, de două ori pe […]
« Să nu te închini… » Nu mă-nchin, Doamne, mă-nclin, şi nu pot ieşi din mirare şi nu-mi trebuie încă o viaţă pentru a afla că mă nasc din visul unei pietre cu întreaga speranţă, cu foamea de a şti trăi, cu inima pregătită a iubi, şi mor în adâncă ignoranţă în […]
am tăcut acum, nu mai am ce da, am dăruit tot, m-am dezbrăcat pâna la os, şi osul l-am dăruit, îl roade careva, îl simt, îl roade ceva şi nu-l pot alina l-am dat deja, nu mai e nimic al meu am dăruit tot. să nu crezi însă că stă […]
Eu te iubesc altfel decât crezi, Chipul tău e o poveste este pentru mine, Iar trupul, așadar trupul, este locul unde apele tac Și învăluie tainic și fără știre Înlănțuirea dintre lumi nebănuite încă, neștiute, absente mereu lângă un altul. Desenul acesta din ochii tăi este previzibil și exista în […]
năvalnică şi rece treceam pe lângă tine tăiam carnea cuvintelor cu o singură privire şi orice nadă aruncată o recunoşteam în zâmbetul trist, nedumerit al altor femei lăsate, aruncate de tine pe marginea unui drum necunoscut, pentru ele, un drum abrupt şi fără stele. nevinovată şi rece te primeam între […]
morţii mă vor s-au dus dintre iubiţi să-i împace dar ei mă vor pe mine iar eu nu pot să mor nu mor. stau unii cu cuţitele ascuţite lipite de gâtul meu şi taie! nu se întâmplă nimic de parca n-aş avea sânge de parcă n-aş exista decât în mintea […]
Draga mea, te rog, Eu sunt doar praful pe care Ţi-l aruncă el în ochi, Şi nu e praf de stele, Nu e nisipul unei mări, E doar piatră strivită Între zilele şi nopţile deşertului Care te-ar înghiţi uşor. Căci aici nici o busolă nu ajută. Trebuie să-ţi strângi pleoapele […]
atâta furie în tine, atâta ură încleştată în oase. îmi ceri un răspuns, însă eu ţi le-am dat deja pe toate. un motiv în plus pentru ca furia ta să crească, să se întindă, plagă, peste tot ce a fost poveste, sau vis, sau întâmplare. nimic în schimb, nici o […]
un poet nu poate fi decât fericit, toţi poeţii sunt fericiţi. versul lor trist este despre ceva deja trecut în nefiinţă, uitat pe marginea gândului. poetul se înveleşte în versul său, îţi culege lacrimile şi le înşiră – mărgăritare – în jurul gleznei tale : eşti rege preţ de o silabă. […]
