
Dacă ploaia, colț cu Pierre
de Coubertin, la parter,
n-ar sta să vadă, din patru-n
patru episoade, cum, cadru
cu cadru, trec Paralympics,
nu și-ar mai face cu Twin Peaks
câte-o fractură de craniu
frunzele de cupru-straniu?
Adrian Bodnaru
(n. 1969, Bocșa) este poet și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Volume publicate: a bodnaru și alte verbe (Editura Marineasa, 1994); noi și purtate (Editura Marineasa, 1996); toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia și Norvegia (Editura Brumar, 2000); Versuri și alte forme fixe (Editura Brumar, 2002); Ziua de apoimâine (Editura Brumar, 2004); O legătură de chei (Editura Cartea Românească, 2010); Dictando (Editura Diacritic, 2012); POLIversuri (Editura Diacritic, 2012); Cifra latină (Editura Diacritic, 2013); O vară întreagă sau mai multe la rând (Editura Eikon, 2017); Cidul berlinei (Editura Aius, 2017); UNIVversuri (Editura Aius, 2018).
Traduceri: Vicente Huidobro, Altazor (Editura Diacritic & Brumar, 2012), în colaborare cu Ilinca Ilian.
Prezent în antologii de poezie și în majoritatea revistelor literare. Susține, din 2003, în revista „Orizont”, o rubrică permanentă în versuri.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000, 2004, 2010, 2012). Diploma specială a juriului USR Timișoara pentru traduceri (2012).
Premiul Asociației Editorilor din România (pentru excelență redacțională: 2003, și pentru cea mai interesantă colecție: 2000, 2003). Premiul Pro Cultura al Consiliului Județean Timiș (2006).