MUSICA PURITAS DOMINICA (primele patru tonuri)

Arta se dovedește supra pandemică în anul Beethoven; chiar și fără spectatori, grandoarea sărbătoritului rămâne neștirbită plasându-l  intro, întru noi. S-au repetat lucruri știute, printre altele și faptul că nu Beethoven a simțit că destinul bate la ușă în primele tonuri ale simfoniei a cincea, ci biograful său pe nume Schindler. Oricum, e limpede că primele patru tonuri ale simfoniei nu numai că sunt definitorii pentru ce urmează, ci – putem afirma cu probe – au generat în timp o benefică obsesie, ridicându-l în continuare pe Ludwig în suprema universalitate și eternitate. Ca atare vă propun ca argument partea întâi (pentru doritori integrala) cu Wiener Philharmoniker dirijați de  beethovenian wagnerianul Christian Thielemann; aceeași parte în discuție, cu reprezentare grafică pentru a nu exista dubii; apoi versiunea orchestrală rock – un omagiu superlativ adus lui Beethoven, încheiat totuși cu a noua  – cu virtuozul chitarist coreean Park Gon Chang. Și, surpriză: în 1965 apărea unul dintre cele mai valoroase hituri din toate timpurile: Satisfaction compus de Mick Jagger și Keith Richards  de la Rolling Stones; legătura cu a cincea beethoveniană au mărturisit-o chiar cei doi: primele patru tonuri. Se întreba recent o cunoscută instrumentistă de la  Berliner Philharmoniker, cum ar fi o lume fără Beethoven? Nicicum. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *