MUSICA PURITAS DOMINICA (înțelepciunea muzicii dincolo de istorie)

Din „marea carte a istoriei” nu se învață nimic, proba cea mai concludentă fiind evenimentele care se repetă supărător într-o formă sau alta. Mirabil însă e să constați că marea muzică e cea care aduce armonia perfectă între oameni, indiferent  de considerentele  „definitorii” în timp și spațiu. Ce poate fi mai minunat decât o poveste muzicală încheiată cu pacea dintre creștinii lui Charlemagne și maurii lui Boland; ca lucrurile să fie și mai întemeiate, pe lângă o anunțată căsătorie inter confesională, cei doi șefi își dau mâna în final. E irelevant cât adevăr cuprinde toată povestea: esențial e mesajul pe care îl trimite oamenilor de bună credință și cu auz muzical. Franz Schubert compune opera Fierrabras în anul 1823, într-un context nefericit pentru el, ca atare adevărata premieră are loc la 60 de ani după moartea compozitorului, cu un succes discutabil, critica urmându-și rolul distructiv, temeinic și afon. Ca atare nici azi nu se prea aude din ea.  Și totuși e o capodoperă a cărei valoare a relevat-o regizorul  de operă (subliniez) Peter Stein, cu intenția declarată de „a-i face înțeleasă mai bine  muzica” ajutat de dirijorul Ingo Metzmacher. Spectacolul are loc la Salzburg în 2014, cu o distribuție excepțională. Să ascultăm o suavă serenadă, apoi un problematic dialog tată-fiică și  finalul amintit. Să nu îl neglijăm însă pe Jonas Kaufmann, excepțional vocal (și vizual) într-o altă montare,  discutabilă pentru imaginea luptei dintre creștini și mauri, chiar dacă aceștia din urmă par a se converti la… creștinism; merge strict ca poveste mai ales în regia lui Claus Guth mereu surprinzător. Dar muzica le depășește pe toate, confirmând și de această dată adevărul marelui simbolist: De la musique avant toute chose… De la musique encore et toujours.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *