mereu
mereu în umbra altuia un înger păzitor fără sandale din aceia care nu sunt incluşi în biografia nimănui. numai cuvintele mai mută întunericul dintr-un om în altul.
mereu în umbra altuia un înger păzitor fără sandale din aceia care nu sunt incluşi în biografia nimănui. numai cuvintele mai mută întunericul dintr-un om în altul.
Cea mai recentă carte publicată de Tatiana Niculescu – „Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu” (Humanitas, 2020) – este, obiectiv, volumul cu numărul șase (deocamdată) din seria biografiilor interbelice pe care cea mai redutabilă, mai spectaculoasă și (pentru unii, cel puțin) mai provocatoare autoare de biografii de la noi […]
Tenisul cunoaște în România un reviriment spectaculos, dar nu numai în sine, prin practicanții ei – pe de o parte, tot mai numeroși; pe de altă parte, cu performeri remarcabili (Simona Halep detașîndu-se, în chip evident dintre aceștia, dar ea nefiind singurul nr.1 din România la acest sport în ultimii […]
În românește, după știința mea, avem două biografii dedicate lui Leonard Cohen. Prima – inclusiv în ordinea apariției – îi aparține lui Mircea Mihăieș, probabil cel mai bun cunoscător al lui Leonard Cohend din cultura română. Am dezvoltat, într-un dialog publicat chiar aici, pe Lapunkt, tema Cohen-Mihăieș chiar cu marele […]
Am apreciat foarte mult volumul Vieţile lui Alexandru Paleologu şi la prima lectură – la scurt timp după apariţia cărţii, cînd aceasta s-a produs. Îl apreciez, cu un ochi de cititor (sper) ceva mai bine calibrat acum, şi în aceste zile, cînd am simţit impulsul, imediat dublat de o bucurie […]
„În ultimii ani, Johnson a scris cărți de mici dimensiuni, scurte biografii, și toate sunt niște bijuterii: Johnson poate picta pânze mari și mici; poate compune simfonii brukneriene și menuete grațioase. Acele «menuete», recentele biografii, s-au ocupat de Churchill, Isus, Socrate, Darwin și, acum, de Mozart.“ notează, cu privire la […]
Eminescu, cât timp a petrecut în Viena, arăta de regulă foarte bine şi era deplin de sănătos. Prin peliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi […]
[…] Când vorbeam aşa cu el, îi strălucea faţa de un surâs blând, dar de superioritate; se purta cu mine ca un înţelept şi ca un tată şi se bucura de prezenţa mea, dojenindu-mă ca pe un copil, pentru că eu, după părerea lui, nu cunoscusem niciodată părţile întunecate ale […]
…este titlul uneia dintre multele cărți ale superbului scriitor german, Heinrich Böll… Având cu puțin sub 100 de pagini, micul ghid prin lumea copilăriei autorului este atât de dens și plin de conotații încât la reeditarea din 2011 (la celebra Melville House), Anne Applebaum simte nevoia să-i facă o foarte […]