Tenis pe hârtie

Tenisul cunoaște în România un reviriment spectaculos, dar nu numai în sine, prin practicanții ei – pe de o parte, tot mai numeroși; pe de altă parte, cu performeri remarcabili (Simona Halep detașîndu-se, în chip evident dintre aceștia, dar ea nefiind singurul nr.1 din România la acest sport în ultimii ani; și Horia Tecău a stat, în pereche, pentru puțin timp, pe cea mai înaltă poziție, în urmă cu aproximativ 2 ani). ● Mai avem și altceva, foarte prețios: publicistica despre acest sport este deja distinctă și realmente impresionantă la noi în ultimii 4-5 ani. Or, într-un cîmp în care calitatea a scăzut mult în fața senzaționalului și a superficialului, acest fapt nu poate să fie altceva decît o veste foarte bună. ● Avem, altfel spus o foarte bună literatură de calitate, aparent de nișă (dar, în fapt, care poate să stea, fără complexe, lîngă oricare carte bună), care vine spre cititori, am anticipat în paranteza imediat anterioară, și sub formă de  carte, dar și de pe siteuri (e obligatoriu de citat mai ales unul anume, un site care e mai mult decît despre tenis; e despre un fel de educație a eleganței și a gîndirii critice care pleacă de la și revine la tenis – www.treizecizero.ro. ) ● Punctez, din seria de cărți de(spre) tenis care fac deja de-o mică și cochetă bibliotecă, un titlu anume, deloc oarecare. Cartea se cheamă ”Open: o autobiografie” și, spun editorii săi de la noi (căci avem de-a face cu o traducere), este ”mai mult decît o carte de memorii despre viața unui profesionist în tenis, este povestea captivantă a unei vieți remarcabile”. Formula poate părea destul de PR-style, dar, cel puțin în cazul volumului de față, ea este cu asupra de măsură acoperitoare. ● Întîi, pentru că este vorba despre viața – da, remarcabilă – a unui mare campion, Andre Agassi.  ● Apoi, pentru că, pe lîngă materia care stă la baza ei – Agassi e unul dintre marii performeri relativi recenți din tenisul masculin și fie și numai turneele mari câștigate de acesta, cu derularea și contextul lor, sunt foarte ofertante ca poveste -, volumul beneficiază de un bonus semnificativ: ghostwriter al acestei cărți este J.H.Moeringher, scriitor pur sînge, copil-minune al literaturii americane, între altele, autor al unei cărți delicioase de literatură, ”Dulcele Bar”, aceasta din urmă fiind primită la noi cu un uriaș (și, de altel, binemeritat) val de simpatie a publicului.  ● ”Trăiesc din tenis, deși urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată și secretă, și totdeuna l-am urît” – acesta este unul dintre cele mai tari predicate ale cărții și nu e numai și cred că nici în primul rînd un cîrlig (de acord: foarte puternic!) prin care se agață eventualii cititori. Ceea ce este în volumul în discuție, ceea ce pune pe masă, într-un exercițiu de sinceritate remarcabil (dar și excepțional dozat, foarte probabil, de scriitorul cu care Andre Agassi colaborează la această carte) justifică afirmația puternică menționată mai înainte și o susține cu numeroase pilde.  ● Mă opresc aici, în legătură directă cu această carte care e de citit cap-coadă, din care ar mult de citat (sunt multe pesajele memorabile ale acesteia – și ca opțiune de formulare, dar și ca situații de viață, cu miez, cu sens puternic) și, foarte pe scurt, menționez că volumul ”Open: o autobiografie” stă într-o într-un nucleu bogat de titluri monografice  de la editura Publica – sub titulatura ”Victoria Books”, marcă înregistrată a acestei edituri dedicată biografiei unor personalități. Eu am numărat, doar pentru tenis, 15 asemenea titluri – mai toate dedicate unor superstaruri, atît la masculin, cît și la feminin, ale acestui sport din ultimele patru-cinci decenii: Nadal, Sampras, Brad Gilbert, Djokovici, Murray, Federer, S.Williams, Nick Bolletieri, Stefi Graff, B. Borg, McEnroe, Monica Seles, Patrick Mouratoglu sau Rod Lever. ● Multe dintre titlurile care îi au pe aceștia în prim plan sunt, a propos de J.H.Moeringher, scrise la patru mîini – și, pentru ceea ce rezultă finalmente, acest detaliu este important. ●Așadar, tenis – de data aceasta, pe hîrtie – de cel mai bun nivel!