Un istoric restaurator de artă, un sculptor, o pictoriță și o tânără studentă la Economice s-au așezat în compartimentul de clasa a doua care urma să devină dormitor cu șase paturi mici și înghesuite pentru somnul Viena – Roma. Sunt tineri. Cel mai în vârstă pare istoricul, care nu are […]
george bacovia bucureşti 1916 : „COPACII ALBI, COPACII NEGRI stau goi în parcul solitar: DECOR DE DOLIU, FUNERAR… copacii albi, copacii negri.” paul éluard paris 1930 : „toute la vie a coulé dans mes rides comme une agate pour modeler LE PLUS BEAU DES MASQUES FUNÈBRES. (…) LES ARBRES BLANCS […]
De-ar fi să îi aduc din nevăzut Pe bunii mei, plecaţi din astă lume, Mi-ar trebui o casă dispărută În care cei chemaţi să se răsfire Într-un alai de vechi înfăţişări. Bunicul meu – copil m-ar lua de mână Şi m-ar ruga să-l culc într-o poveste, Iar tata mi-ar zâmbi […]
Initial, voiam sa vad ambele parti impreuna, in cinema. Dupa care, am aflat ca trebuie sa ma limitez la vizionarea primului, cel putin in cinematografe. La cateva ore dupa ce-am iesit de la Nymphomaniac 1, am citit o stire conform careia, de fapt, pot sa il vad si pe cel […]
„Two of us, riding nowhere…” M-am certat și m-am împăcat cu Traian de nu mai știu câte ori. Niciodată, însă, n-am putut avea pentru el vreo urmă de resentiment. Întotdeauna Traian mi s-a părut un copil răsfățat, de cele mai multe ori extraordinar de amuzant, dar răbufnind brusc în accese […]
În ce măsură este adevărat că Traian T. Coșovei ar fi un poet post-modernist? Nu cred că răspunsul la o asemenea întrebare ar avea vreo importanță, mai ales că s-ar putea spune că există cititori de poezie (cel puțin unul) care nu știu exact în ce măsură problema post-modernismului ar […]
Senzația imediată pe care mi-au dat-o poemele lui Traian T. Coșovei, încă de la prima lectură, a fost aceea a libertății. A unei libertăți totale, fără cenzură, și chiar fără autocenzură. Mai exact, e vorba de senzația că poetul acesta își poate desfășura după bunul lui chef benzile desenate cu […]
Când te otrăveşti de tânăr cu doze suple, consistente de poezie nu se poate să nu capeţi înfăţişarea celui Otrăvit în clipa când otrava se termină: o ultimă clipă, Otrava şi Otrăvitul se privesc drept în ochi (e o influenţă, dar nu mai ştiu a cui). Pe Traian T. Coşovei […]
În Mizerabilii de Victor Hugo este o scenă care nu face public, stă în umbra marilor desfăşurări de trupe, a discursului scânteietor al romancierului, a viziunilor sale grandioase. Sunt astfel de scene în romane asemeni micilor parcuri rătăcite în furnicarul oraşului, un loc unde liniştea s-a aşezat pe o bancă […]
Sînt un om bolnav… Sînt un om rău… Un om lipsit de farmec… Cred că sînt bolnav de ficat… La drept vorbind, n-am nici cea mai mică idee despre boala mea şi nu ştiu precis ce anume mă doare. Nu mă tratez şi nu m-am tratat niciodată, deşi am respect […]
