“Sunset Boulevard”, filmul din 1950 al lui Billy Wilder, este omagiul pe care arta americană îl aduce memoriei tulburi şi dramatice a filmului mut. Siluetele din castelul decrepit descoperit de narator trimit la un trecut care este unul al artei extincte, învăluit în falduri de brocart şi exilat în pagini […]
“Testamentul lui Orfeu” este un manifest poetic şi un elogiu al cinematografului. La jumătatea drumului între suprarealism şi “ la nouvelle vague”, arta lui Cocteau mizează pe capacitatea cinematografului de a permite accesul la acel vis visat în comun. Hrănit din materia poeziei, picturii şi din carnea propriilor filme, textul […]
Precoce, rebel şi genial, inovator şi fantast, risipit în proiecte şi visând la acea capodoperă ce refuză să prindă trup., Orson Welles este un aliaj unic de rigoare formală şi frenezie inovativă. Doar Eisenstein şi Godard îi pot sta alături în această energie cu care imaginează noi drumuri ale artei. […]
Fratelui Horia Erai atât de blând, Atât de singur Şi-atât de obosit De scris, în noapte, Cã te-aş fi smuls din cãrţi, Din bibliotecã Şi te-aş fi îndemnat Sã mergi pe ape. Ce sigur pasul tãu Fragil ar fi cãlcat Pe coama foşnitoare A undelor sfinţite Şi poate-ai fi salvat […]
Invizibil pentru mine ar fi un lucru ascuns care devine vizibil atunci când ajunge public. Reacţiile depind aici de aşteptãrile celui care descoperã brusc evidenţa. Dacã lucrul ieşit la luminã îi este ostil, primejdios sau dezamãgitor, atunci respectivul martor va avea o atitudine retractilã, de panicã, de negare pe moment […]
ERA PĂMINT INĂUNTRUL LOR, iar ei săpau. Ei săpau şi săpau, astfel trecea ziua lor, noaptea lor. Şi nu-L lăudau pe Dumnezeu, care,-aşa-auziseră ei, toate-acestea voise, care,-aşa-auziseră ei, toate-acestea ştiuse. Ei săpau şi nu mai auzeau ; nu se făceau inţelepţi, nu născoceau niciun cintec, nu-şi inchipuiau niciun fel de […]
Timeline. Eseul lui Teodor Baconschi, publicat cu cîteva luni în urmă la Humanitas, echivalează cu un come-back remarcabil pentru rafinatul eseist. Remarcabil şi, îndrăznesc să afirm, cum nu se poate mai binevenit. „Facebook – fabrica de narcisism” este un sclipitor şi de profunzime exerciţiu critic cu privire la o invenţie […]
Prima dată rîzi. Uneori rîzi în hohote. Rîzi mult. Ai și de ce, ca să nu zic și mai mult – că ai și de cine. Dar dacă, deodată, devii serios? Dacă iei în serios ceea ce e acolo. Nu doar o pagină, nu doar zece pagini. Ci o carte […]
dacă fac un act de voinţă şi nu ies şi-n seara asta la cîrciumă cu amicii şi-n seara asta cu amicii la cîrciumă ci stau şi citesc, în casă, ascult muzică,-mi pun un film cu cît voi fi de-adevăr mai aproape? dacă nu ies şi chiar citesc, that is, […]
Nu cred că am avut multe de învăţat, după 1990, despre tenis de la cele două mari staruri ale sale – statui ambulante, într-un fel -, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac. Nu vorbesc despre ce era în comunism – funcţia compansatorie a sportului atunci a fost imensă şi cred că […]
