“Testamentul lui Orfeu” este un manifest poetic şi un elogiu al cinematografului. La jumătatea drumului între suprarealism şi “ la nouvelle vague”, arta lui Cocteau mizează pe capacitatea cinematografului de a permite accesul la acel vis visat în comun. Hrănit din materia poeziei, picturii şi din carnea propriilor filme, textul lui Cocteau reuneşte, în cadrele sale, elanul hipnotic al magului şi rafinamentul mitic al Antichităţii. Fabulosul său îl anticipează pe cel al lui Jacques Demy, cel din “ Peau d’âne”. Metaficţiune şi exerciţicu coregrafic, filmul lui Jean Cocteau are dicţiunea impecabilă a unui poem.( Ioan Stanomir)