“Sunset Boulevard”, filmul din 1950 al lui Billy Wilder, este omagiul pe care arta americană îl aduce memoriei tulburi şi dramatice a filmului mut. Siluetele din castelul decrepit descoperit de narator trimit la un trecut care este unul al artei extincte, învăluit în falduri de brocart şi exilat în pagini de magazin ilustrat.
Demenţa hieratică a Gloriei Swanson şi energia suicidară a lui Erich von Stroheim sunt parte din această istorie pe care textul lui Wilder o readuce la suprafaţă. Eleganţa terifiantă a “ noir”-ului american atinge aici un zenit. Prin perfecţiunea stilului şi rigoarea narativă poliedrică. “ Sunset Boulevard” este un obiect ce seduce, ca o meduză. Nebunia grandioasă a actriţei ce visează la zilele de glorie ale lui Cecil B. de Mille este nebunia cinematografului însuşi, întors spre acel ev în care Charlot şi Rudolph Valentino inventau miturile ce dădeau modernilor un alt sens de a trăi în ficţiune.
( Ioan Stanomir)
