Există mai multe tipuri de memorie: memoria legată de simţuri – vizuală, auditivă, sau tactilă şi cea legată de activitatea cerebralǎ – memoria cifrelor, a numelor proprii, memoria muzicală şi altele. Memoria afectivă, a cărei forţă poate părea surprinzătoare, e complexă şi, de cele mai multe ori, cuprinde o combinaţie […]
Există, răspândite prin lume, câteva sute de definiții ale genocidului. La fel există și felurite nume pentru Dumnezeu, desprinse din panorama memoriei sau a imaginației, care ne apropie de ceea ce denumim cu respectuoasă angoasă: divinitate, providență sau sacralitate. Câteodată imaginația este mai puternică decât existenţa obiectivă și percepția realităţii […]
În “ Les chinois à Paris”, geniul lui Jean Yanne îşi atinge una din culmile sale de sarcasm, grotesc şi de cruzime. Actor şi regizor al acestei farse întunecate, Jean Yanne coboară până în miezul unei Franţe populate de trădători, escroci, laşi, colaborationişti şi traficanţi. Pretextul acestei meditaţii despre răul […]
În scurta caracterizare a lui Nikolai Buharin din „Scrisoarea către Congres”, Lenin îl numea un strălucit teoretician al partidului, după care, parcă spre a atenua generozitatea complimentului, adăuga că Buharin n-a înțeles niciodată „esența dialecticii”. Ținând seama de pasiunea ultimului Lenin pentru Hegel și dialectică, putem gândi că era o […]
Orice examen e un test, şi deci presupune o trecere, o iniţiere. (Asta dacă îţi pasă cât de cât de acel examen). Ei bine sunt două categorii de examene: cele normale, şi apoi cele care ne depăşesc puterile. Cele anormale dacă vreţi, mai degrabă în sensul de supra-normale, sau complet […]
Îi auzeam în gând pe cei plecaţi, Rugându-mã sã stau cu ei puţin, Afarã se-nnopta, dar înãuntru Vedeam cu ochii-nchişi cum mã albeam De liniştea curatã ca zãpada, Pe care ei, venind, o rãspândeau. Aveam atâtea sã ne povestim, Deşi pãrea cã totul era spus, Mai rãmânea sã ne privim […]
Ziceam mai demult că un guvern de tehnocrați nu poate să fie o soluție democratică pe termen lung. Guvernul este un organism politic și, ca orice organism politic, trebuie să fie condus de politicieni. Adică, de oameni aleși în cadrul unor alegeri sau care au susținerea unor partide legitimate de […]
De cele mai multe ori femeia iubită este o reflecţie a propriei persoane. Conform idealului horaţian, prezent în literatura universală, imaginile a doi îndrăgostiţi se întrepătrund până ajung să se confunde asemeni unui întreg indestructibil. Aceasta ar fi chintesenţa năzuinţelor noastre. Sau cel puţin aşa ne place să credem că […]
Romantic,distrat, încurcă-lume, luptându-se cu propria lui timiditate, aruncat de destin în cele mai stranii şi bizare aventuri, cu aerul de lungan al unui nou Monsieur Hulot, Pierre Richard a definit, cu fiecare rol şi cu fiecare film, o artă ce combină gagul şi duioşia. Niciodată caustic, niciodată tentat de jocurile […]
Am găsit la Eugen O’Neall, dramaturgul shakespeareian al Americii o metaforică interpretare a condiţiei umane filtrată, evident, prin gândirea şi poate chiar atitudinea de excepţie a creatorului de artă şi care ne permite-intuitiv-intrarea într-un univers anume, diferenţial: „Life is for each man a solitary cell whose walls are mirrors” . […]
