Cînd avem dubii – şi există suficient de multe, într-un spaţiu public poluat cu multe idei reîncărcate şi rulate în ciuda faptului că, sub alte chipuri şi rostite de alte nume, au ratat spectaculos (ceea ce înseamnă că au şi mutilat, unele dintre ele) în trecutul fie el recent sau mai îndepăratate – e bine să ne întoarce la aceia care au înotat contracurentului, tocmai pentru că argumentele lor erau mai puternice decît ale competitorilor şi adversarilor care veneau din alte şcoli de gîndire.
Am lîngă mine – motolită aproape, fiindcă mă întorc la ea de multe ori, fie şi numai pentru a citi o pagină, două, trei – „Mentalitatea anticapitalistă”. Carte mică, concisă, densă, extrem de actuală – deşi textele care o alcătuiesc au fost scrise cu mai multe decenii în urmă (mai precis, lucrarea a văzut lumina tiparului cu fix şase decenii în urmă, în 1946). Autorul ei: Ludwig von Mises.
„Mentalitatea anticapitalistă” – un volum care deconstuieşte o atitudine uşor criticabilă cu argumente puternice, dar greu de şubrezit pentru că este subîntinsă de o dimensiune afectivă extrem de solidă şi de influentă! – stă pe cinci piloni:
1.caracteristica socială a capitalismului şi cauzele psihilogice ale diabolizării sale. (cu mai bine de jumătate dintre pagini dedicate marii teme a resentimentului care motorizează atitidinea anticapitalistă şi care produce mentalitatea anticapitalistă – reentimentele „gulerelor albe”, al ambiţiei frustrate, resentimentul intelectualilor bunăoară);
2.filosofia socială a omului de rînd (despre imensa prăpastie între felul în care este văzut capitalismul de către omul de rînd şi modul în este văzut acesta de pe frontu anticapizalist);
3.literatura în capitalism (recomand fie şi numai paginile despre fanatismul oamenilor de litere – inclusiv pentru a vedea de unde vine, inclusiv pentru spaţiul public românesc la zi, pretenţia – în bună măsusă falsă, oricum nedemonstrată de regulă prin exemplul personal – a competenţei economice a „oamenilor de litere”);
4.criticile non-economice aduse capitalismului (scurt: „argumentul fericirii”; „materialismul”; „injustiţia”; „libertatea, „ o prejudecată burgheză””; „libertatea şi civilizaţia occidentală”; toate, desfăcute impacabil de Mises şi făcute ţăndări!);
5.”anticomunism” versus capitalism. (citez doar o frază, ca aperitiv: „la urma urmelor, nu doctrinele superficiale ale acestor boemi creează dezastru, ci faptul că publicul se arată dispus să le prizeze. Adevăratul rău îl constituie reacţia liderilor de opinie şi, mai tîrziu, a meselo abuzate de aceste pseudo-filosofii”).
Cartea este tradusă în limba română de profesorul Gabriel Mursa şi este prefaţată de Dragoş Paul Aligică. Ea a apărut în seria excelentă „Economie & Societate liberă” a Universităţii A.I. Cuza din Iaşi. Acolo unde, de altfel, sînt de găsit şi alte lucrări ale uneia dintre cele mai străucite minţi ale economiei şi gîndirii liberale, Ludwig von Mises. Reiau: un corpus de texte cît se poate de actuale!
