Despre sensibilitatea ieșită din comun a lui Ceaikovski am scris odinioară prezentând „aria scrisorii” în interpretarea Annei Netrebko; la o analiză mai atentă nu putem să nu observăm că geniile muzicale creatoare oscilează între sensibilitatea (excesivă pentru omul de rând) și sentimentul grandorii, alternanță care generează tocmai superlativul compoziției; Ceaikovski […]
De ce mi-ai pus în gură, când Nokia era cel mai bun telefon, rochia ta fără spate, genunchi și mâne- ce, din miazănoapte-n soare-apune? Știi că panglica mașinii Erika mi se întinde până-n America, de parcă o grămadă de nuduri aș spăla, în armată, de fluturi?
Filmele sale sunt extraordinare – pentru că stilul său este, pentru arta cinematografică, distinct, distins și destul de puțin practicat. Și muzica din filmele lui Kar-wai e de neuitat. Se poate petrece o seara lungă și foarte agreabilă – sau oricare altă parte a zilei ori a nopții – cu […]
Toată lumea știe proverbul, dar recent am descoperit că domeniul lui de aplicabilitate poate fi extins dacă trăiești în Canada. Zilele trecute am fost cam prost dispusă (afară erau 40 de grade) și, ca să mă consolez, am recurs la strategia binecunoscută a femeilor, aceea de a cumpăra câteva țoale. […]
Colegul nostru poartă cu multă demnitate și curaj, încă din 2014, o luptă inegală cu un CANCER extrem de RAR (adenocarcinom ductal de glandă salivară – cu progresie dimensională la baza craniului). A trecut prin tratamente dure și costisitoare, suportând cu stoicism traumele acestor proceduri (radioterapie de două ori, chimioterapie […]
răcoare splendoare intrare adorare tulburare grandoare lumină. Stavropoleos. intrare
E evident pentru orice individ, de la politician, cu sau fără funcții, la electorul ordinar, de rând adică, faptul că omenirea a evoluat imens în privința tehnicilor de eliminare a adversarului. Și nu mă refer la conflictele armate care, în ciuda teoretizărilor cinice, au rămas de o singură categorie: războaie […]
Ploaia de noapte care cade Pe-acoperiş şi pe ferestre Pare sã vinã de departe. Pe când ascult veştile apei, Pe unda geamului rãsare Privirea de copil a mamei. Se uitã lung, întrebãtoare, La chipul meu pe care ploaia L-a nãzãrit şi-acum îl şterge.
Că marea muzică depășește orice concepție filosofică, a demonstrat-o Offenbach. Dacă unui alt francez celebru, filosofului La Mettrie – decedat în Germania după ingerarea unei porții deloc mecanice de pateu din fazan cu trufe – cu al său Om mașină, i s-a reproșat concepția mecanicistă asupra ființei umane, în fapt […]
Spune-mi, tu cu ce-mi vii la Cucuteni, dacă nu cu quebe- coasa pentru lebe- de negre ca-n Ada Kaleh din Canada, fiindcă doar cu hamster-ta-mi plăcea viața-n Amsterdam?
