Byron. Pe cînd aveam 15-16 ani, citeam tot ce găseam : istorici greci, romani și bizantini, romancieri sud-americani, poeți persani, filosofi germani, francezi și englezi, sociologi, antropologi, psihologi, istorici ai religiilor, dar și eseurile lui Cioran traduse de Modest Morariu, diverse istorii ale artei sau romanele lui Dostoievski. Înghițeam de […]
Băncuța din fața casei era din lemn de nuc. Fără spetează. Cu două picioare zdravene, cioplite rotund. Bunica stătea seara și privea cum se lasă întunericul. Închidea ochii, îi deschidea într-un albastru uluitor, redus la esențe, căsca ușor, povestea cu trecătorii. Printre ei, copii, nepoți și strănepoți ai celor care […]
Înalt şi singur fabula În faţa mării, marea sa Şi pasul lui era de aur. Dar întunericul felin Se furişa în pelerin Şi pasul lui se subţia. Eu l-am zărit la ceasul când Scria cu pasul scăpătând Şi unda litera-i fura. Voia… dar nu mi-a mai răspuns, Şi pasul meu […]
Dialog Veronica Pavel Lerner cu Remus Moldovan, pictor canadian de origină română. D-le Remus Moldovan, v-am întâlnit cu zece ani în urmă la Consulatul General al României din Toronto, unde ați avut o expoziție cu câteva din lucrările dv. Am fost extraordinar de impresionată de lucrările dv, picturi cu totul […]
Vă invităm luni, 15 iulie, de la 19.00, la Concertul Caritabil organizat în favoarea marelui antropolog și om de cultură Vintilă Mihăilescu, care are nevoie de ajutorul nostru. #AlaturiDeVintila Prietenii, muzicienii, artișii, admiratorii și studenții domnului Vintilă Mihăilescu vă invită să fim împreună în istorica sală a Ateneului Român, pentru […]
Ţiganca a spus se văd în ochii tăi venele matrioşcăi adunate-n snopi arzând în cer nenăscutele matrioşca mică matrioşca mai mică matrioşca şi mai mică şi tot aşa au început singure să se plămădească din pământul proprietate personală al lui Adam.
În epoca Zeului Fake (și a Zeiței Fake, ca să nu fie vreo discriminare), ceea ce e autentic și, mai mult, ceea ce e chiar măreț uneori par să se ascundă tot mai mult. Când spațiul public – includ aici și spațiul public alocat culturii – e deturnat, alterat sau […]
De ce mă-ndemni să scriu Despre singurătate, Tu care vii în mine, Cu dangăt de lumină? Când sunt în largul lumii, Te-apropii, ca un gol, Trãgând peste ospeţe O dâră de pustiuri. Dar când în jurul meu Şi-n mine nu e nimeni, Faci din deşertul orei Un val de nestemate.
Indiferent că e în varianta primă pentru Opera din Paris (Don Carlos), sau în cea secundă pentru cea din Milano (Don Carlo), această profundă arie, dincolo de perfecțiunea ei muzicală, reflectă în primul rând patologia capului senil și încoronat, răutatea lui egoistă, care, probabil sau tocmai aetatis causa, ajunge să-și […]
În 2012, stupid, totalmente stupid, uriașul regizor grec, Theodoros ”Theo” Angelopolus avea să moară, după ce, încercând să traverseze o stradă pentru a merge spre platoul de filmare (unde se turna ceea ce avea să fie ultimul său film – ”Altă mare”), a fost lovit imprudent, involuntar, dar năpraznic de […]
