Văzut de sus, din departări, Sufletul pare-un continent De amintiri şi reverii, Având în juru-i mări de somn În care gândurile cad Şi se rasfiră până pier. Dar de s-au dus – vor reveni: După un val ce ţi le ia, Alt val le-aduce în ecou Aşa cum nici nu […]
Întinde o mână către Rai Uno: urbi et orbi an- ti euforbia-n vigoare,-i limpede, cum prins c-un ghimpe de al ei e balconul Julietei la ONU.
Ultima operă a lui Puccini, Turandot e mai altfel decât celelalte și pentru că însuși compozitorul și-a propus să reflecte o anumită modernitate specifică secolului XX. Premiera a avut loc în 1926, imediat după moartea lui Giacomo; opera a fost finalizată de către discipolul său Franco Alfano, compozitorul nereușind să […]
Am acceptat invitația. Plicul arată foarte bine, e împachetat într-o hârtie specială căptușită cu mătase. Interiorul e roșu. Pe exterior sunt desenați câțiva cocori. Un obiect atât de fin pentru un sport atât de dur. Am mai fost la un meci de sumo acum câțiva ani. Regulile le-am aflat acolo […]
A mai trecut un an. Au trecut zece. Douăzeci, Treizeci de ani de la 1989. Timpul s-a accelerat şi ne e tot mai greu să măsurăm în vreun fel istoria personală, pentru a putea fi împăcaţi cu cele făcute, sau nefăcute. Cum am putea privi cu pace viaţa care trece12? […]
Indiferent de nuanța puterii dar mai ales când e recentă, finele anului și începutul secventului aduc marea problemă a bugetului național; foștii, dacă erau în perioadă (chiar cu mult) preelectorală, nu aveau nici o trăire temătoare, singura preocupare fiind bunăstarea poporului elector; prospăturile însă, indiferent de realitate și promisiuni, trebuie […]
Alină-mi paşii către Tine Şi fă-mi o punte din prăpastia Pe care frica o deschide În calea mea, pe negândite. Cheamă dihaniile ascunse În văgăunile din minte Şi îmblânzeste fioroşenia Ce mă pândeşte dinăuntru. Aprinde, Doamne, o lumină În bezna care mă-nconjoară, Să pot vedea în deznădejde Urcuşul către liniştire. […]
Am vești De sub zăpadă Semințe despicate Visează cupa Din care beau Albastrul cerului de dimineață Și spuma lăptoasă Tivită Cu fantasme De ceață, Tăria adîncului Ia foc În sîngele meu Și trupul Ți-l sculptez Într-un nor În care suflă Dumnezeu
Dacă Heraklion s-ar deghiza într-un artist, ar fi, de bună seamă, unul dintre cei mai buni. Dar e doar un oraș care-și joacă marele rol pe scena fiecărei epoci în parte, schimbând măști și aparențe pentru a disimula, dincolo de strălucirea lor, nebănuitele comori din călcâiul civilizației noastre europene. Foarte […]
Ai prins Jurnalul unui iubi- dor de rom, ediția cu bi- necuvântarea lui Alonso din anul la McLaren-Gonzo? Cum, tu n-ai apucat nici Mara- Donna Alba-Neagra din vara aceea de demult, când luna și-a văzut chiar golul cu mâna?
