Tăie Arbatul, se ridică mai sus, cam la înălţi¬mea etajului trei, şi, trecînd pe lîngă clădirea din colţ a teatrului cu luminile lui orbitoare, pluti într o ulicioară îngustă cu două rînduri de case înalte. Toate ferestrele erau deschise şi de pretu¬tindeni se revărsa muzica transmisă la radio. Din curiozitate, […]
La intrare, portarul sări în sus, uluit, cu ochii holbaţi la tabla neagră, străduindu se să înţeleagă minunea : de ce lista locatarilor pornise subit să scoată ţipete stridente ? În timpul acesta, Margareta urca repede scara repetînd cu frenezie : — Latunski 84… Latunski 84… Iată, la stînga – 82, la dreapta […]
Zburătoarea invizibilă şi goală puşcă încercă să se stăpînească, să se oprească, dar mîinile îi tremurau de nerăbdare. Ochind bine, lovi cu cio¬canul clapele pianului, şi în apartament se revărsă primul urlet jalnic. Instrumentul produs de firma Becker – cu totul nevinovat – urla în culmea dis¬perării. Clapele se prăvăleau, […]
1 Sigur că nu este adevărat. Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung care te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă – şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare – şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles, este numai […]
Când am intrat în camera cu tavanul foarte jos – şi lumină sfâşiată ca nişte cârpe îmbibate cu sânge – nu-mi aminteam, nu-mi aminteam deloc cum ajunsesem acolo, unde eram, care era locul acesta – unde, probabil, mai intrasem, căci mai fusesem pe aici, ştiam asta. M-am dus spre tejgheaua […]
minciună? ce frumoasă e moartea – nu? – nodul în gât şi ochii măriţi – care te fixează deodată, şi mâna zvâcnită la rădăcina, migălos răsfirată, a durerii din piept – acolo, unde pulsează urât carotida – şi vezi că nu mai poate, nu mai poate să respire – şi […]
ca şi cum ai scrie scrisori propriei tale fantome – or, asta fac eu, scriu acuma, şi, cred chiar – într-un tremur al halucinaţiei – că iar ar fi cu putinţă jocul acela vechi – din vorbele monotone ale mele ea să înţeleagă un adevăr, cu adâncă şi frumoasă lumină, […]
„Se împlinesc o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial. Puţine episoade ale istoriei rămân atât de adânc ancorate în memoria colectivă. Perfect explicabil: este evenimentul fondator al lumii în care trăim. Multă vreme văzut strict în termeni conflictuali (dreptatea noastră, vinovăţia altora), Primul Război Mondial îşi caută […]
Pe scurt, războiul a fragmentat Europa într-o măsură neînchipuită, atât prin multiplicarea entităţilor „naţionale“, cât şi prin proiectele de societate divergente pentru care au optat sau spre care au fost împinşi unii sau alţii: între democraţia de factură occidentală, comunism şi diversele „fascisme“. Cele două decenii interbelice au fost perioada […]
În 1919, prin Tratatul de la Versailles, Germania a fost declarată răspunzătoare pentru declanşarea războiului, ajungând să poarte singură povara responsabilităţii, odată ce Austro-Ungaria nici nu mai exista (iar Rusia ţaristă se metamorfozase într-o Rusie bolşevică rămasă în afara noului sistem european). La al Doilea Război Mondial – aici nu […]
