Mihail Bulgakov, „Maestrul şi Margareta”, (fragment 2)

Tăie Arbatul, se ridică mai sus, cam la înălţi¬mea etajului trei, şi, trecînd pe lîngă clădirea din colţ a teatrului cu luminile lui orbitoare, pluti într o ulicioară îngustă cu două rînduri de case înalte. Toate ferestrele erau deschise şi de pretu¬tindeni se revărsa muzica transmisă la radio. Din curiozitate, Margareta aruncă o privire pe una din ferestre. Era o bucătărie. Lîngă două primusuri, arzînd cu un vuiet năprasnic, stăteau şi se certau două femei, fiecare cu cîte o lingură în mînă.

Mihail Bulgakov
Maestrul şi Margareta
Traducere din limba rusă de Natalia Radovici
Colecţia Top 10+

— Uite ce i, Pelagheia Petrovna, te rog să stingi lumina cînd ieşi de la toaletă, spuse femeia ce stătea înaintea unei cratiţe pline cu bunătăţi, din care ieşeau aburi. Că de nu, o să cerem în scris evacuarea dumitale.
— Grozavă mai eşti dumneata, răspunse cealaltă.

— Amîndouă sunteţi grozave, zise tare Margareta, trecînd prin fereastră, în bucătărie.
Părţile beligerante, auzindu i glasul, se întoar¬seră, încremenind cu lingurile murdare în mînă. Margareta îşi întinse încetişor mîna printre ele şi, întorcînd robinetele primusurilor, le stinse. Scoţînd un geamăt de uimire, femeile rămaseră cu gurile căscate. Dar Margareta se şi plictisise în bucătă¬rie şi, pornind iar în zbor, se întoarse în ulicioară.
Imobilul uriaş şi luxos cu şapte etaje de la capătul acesteia, construit pesemne de curînd, îi atrase atenţia. Veni în jos şi, aterizînd, descoperi că toată faţada casei era de marmură neagră, că avea uşi largi, că în spatele vitrinei se profila şapca cu firet de aur şi sclipeau nasturii portarului şi că, deasupra intrării, scria cu litere de aur : „Casa Dramlitului“.
Uitîndu se printre gene, Margareta căută să pătrundă sensul cuvîntului „Dramlit“. Luînd la subţioară peria, intră în vestibul, îmbrîncindu l cu uşa, spre marea lui mirare, pe portar, şi, lîngă ascensor, pe un perete, zări o tablă neagră, uriaşă, iar pe ea, scrise cu litere albe, numărul aparta¬mentelor şi numele locatarilor. Inscripţia care încununa lista „Casa dramaturgului şi a publicistului“ o făcu pe Margareta să scoată un ţipăt înăbuşit de fiară. Urcîndu se ceva mai sus prin văzduh, citi cu atenţie încordată numele : Hustov, Dvubratski, Kvant, Beskudnikov, Latunski…

no images were found


— Latunski ! ţipă ea ascuţit. Latunski ! El e cel… care… l a nenorocit pe maestru !
La intrare, portarul sări în sus, uluit, cu ochii holbaţi la tabla neagră, străduindu se să înţeleagă minunea : de ce lista locatarilor pornise subit să scoată ţipete stridente ?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *