Religiile sunt puternice moderatoare ale plăcerii anarhice. Ele acţionează în doi poli: al spaimei şi al răspunderii. Se poate deosebi o linie evolutivă: cele mai vechi religii se bazează pe spaimă, pe temerea de mânia zeiască. Pe măsură ce omul se complexifică, Zeul cere omului să colaboreze la opera creaţiei. […]
Toma din Aquino recunoaşte că omul este determinat în cele mai multe din acţiunile sale de factorii lumeşti şi, ca atare, nu este întru totul liber. Omul devine liber numai în momentul în care alege „Binele“. În această constrângere existenţială se manifestă libertatea omului. Pentru filozoful scolastic care este Toma, […]
Întreg secolul al XVIII-lea este preocupat de liberul-arbitru. Dacă Dumnezeu este inexistent (sau pur şi simplu absent, retras din afaceri, deus otiosus), pe ce se vor bizui oamenii când vor lua decizii importante care-i privesc, ca indivizi izolaţi sau ca membri ai societăţii? Nu riscă societăţile zise deiste (efectiv a-tee) […]
Cu apusul perioadei teologale nu dispare necesitatea afirmării transcendenţei. Transcendenţa garantează liberul-arbitru într-un chip pe care teoriile compatibiliste nu-l pot atinge. Morala laică, bazată pe convenţiile sociale, nu poate avea forţa unei morale întemeiate pe religie. Immanuel Kant a învăţat lecţia lui Hume şi a mărturisit recunoştinţa faţă de cel […]
Dialog exclusiv Lapunkt Alexandru GUSSI – Cristian PĂTRĂŞCONIU Cristian Pătrăşconiu (C.P.) Pentru istoria ideilor politice, după căderea comunismului, ce anume face – în mod clar – diferenţa specifică a României în raport cu orice altă ţară? Alexandru Gussi (A.G.) Între ţările foste comuniste, sigur că România se distinge, cum toată […]
Abia după apariţia celui de al treilea număr al Gastronomului Cîinele i a făcut o nouă vizită inspiratorului său din scuar. Bătrînul literat şi cîrciumar socialist nu scăpase de vopseaua roşie care i macula bustul. Praful îi dăduse o nuanţă sîngerie. Cîinelui i se părea că venise timpul să i […]
Cînd a ieşit din hotel se întunecase şi Cîinele îşi spunea, consolator, că asta e viaţa. Poate că pe Mari a lui nu merita s o înşele, chiar dacă era dispus s o facă – ori, mai ştii, după ce Nana îl sărutase şi părea cît se poate de dispusă […]
La redacţie, Alina îl întîmpină cu zîmbetul acela vinovat cu care se pregătea să i dea veştile proaste. Cîinele îi sărută mîna, aplecîndu se peste birou, şi o rugă să convoace o şedinţă fulger peste cinci minute, la el în birou. Cînd se strînseră toţi, le spuse că voia să […]
Se trezi indispus. Mari, care de obicei i o lua înainte, dormea cu faţa în sus, cu sprîncenele ridicate a mirare, în somn. Cîinele se uită la ceas. Era 8.03. Adormise după 4.32, îşi aminti. Pînă atunci se uitase cînd la televizor, cînd la Mari care se răsucea în pat […]
În timp ce l conducea spre ieşire, anchetatorul îi dădu o vagă probă de încredere. De acest caz se interesau persoane cu greutate. Cînd se văzu pe stradă, Cîinele respiră adînc, pe nas, de cîteva ori, deşi ştia că n avea să scape prea repede de izul de fum de […]
