Michel Houellebecq, „Supunere” (2)
A lăsat să se scurgă câteva clipe, după care mi-a explicat: – Soţul meu lucrează la DGSI … Am privit-o cu uimire: era prima oară când deveneam conştient că fusese femeie şi că, într-un anume sens, încă mai era, că un bărbat, cândva, dorise această creatură bondoacă, broscoidală. Din fericire, […]






