Destinul lui Radu Petrescu este destinul unei priviri. Opera sa este istoria, delicată şi polifonică, a unui text menit să le cuprindă pe toate. Radicalismul său estetic era, în cele din urmă, un radicalism etic. Sub masca cotidiană a unui personaj oarecare, sortit unei profesii oarecare, se afla un insurgent, […]
Victor Ieronim Stoichiță propune, în mini-eseurile “Vezi? Despre privire în pictura impresionistă”, explorarea unei definiții mai neconvenționale a picturii impresioniste, susținând că acest curent nu e doar opoziție faţă de academism, ci și un fenomen radical care oferă ceea ce se numeşte tematizarea unei „noi priviri” limitate, obstrucţionate. Perspectiva autorului […]
Şi poate că moartea nu este decât stingerea privirii cu care ne este dat să mai ajungem acolo unde destinul ne chemase de demult, în clipele în care ni se părea că lucirea dragostei va fi fiind eternă. Şi poate că moartea nu este decât amuţirea şoaptelor cu care privirea […]
Ioana Pârvulescu aparţine unei rare şi misterioase familii de autori din literatura română: comunitatea de spirite în care se înscrie este definită prin aliajul, unic, de graţie,melancolie şi precizie vizionară. În cazul Ioanei Pârvulescu, ca şi în cazul unor E. Lovinescu . G. Ibrăileanu sau G .Călinescu, vocaţia critică trăieşte […]
Îndrăgita scriitoare Narine Abgarian, autoarea bestsellerelor Din cer au căzut trei mere și Simon, vine la București pe 4 și 5 martie, cu prilejul lansării romanului Oameni care vor fi mereu cu mine, apărut la Editura Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei“, în traducerea Luanei Schidu. „Se întâmplă, în cazuri rare de tot, ca […]
De foarte multă vreme, Eugen Dorcescu nu conteneşte ,,să cadă” în sus, oximoronic, spre tăriile cerului, ,,în palma” (p.47) lui Dumnezeu, acesta fiindu-i ,,traiectul” fiinţial-existenţial. E un om care caută perpetuu şi se caută, ,,îmbunătăţit”, asemenea călugărilor cu har. Om cu însuşiri, de onoare, de carte, cu carte şi de […]
Privirea în care suntem uniţi trăieşte, letargic, în norul adăpostit de maşini îndepărtate: cuvintele pe care le invocăm se ivesc în ecranul de calculator asemeni unui vânt hrănit de nostalgia fericirii despre care am crezut că poate fi eternă. Şi este acest nor cel spre care tind privirile noastre, de […]
Unele filme nu impresionează prin spectaculos, ci prin discreție și prin felul aproape imperceptibil în care îți modifică unghiul din care privești realitatea. Una giornata particolare (1977), al lui Ettore Scola, aparține acestei categorii rare. L-am văzut întâmplător, fără pregătire specială și fără intenția de a-l transforma într-o meditație despre […]
Aurora Dumitrescu, cea care are ,,darul (…) stiloului” (p.188), e conștientă de extraordinara putere a cuvîntului scris și rostit, atît din perspectiva omului de litere și scriitorului, cît și a terapeutului care este, avînd vocație de ,,luminător”, crede și cercetează (,,Bucură-te și experimentează!” -p.246) fiindu-i leitmotiv. ,,Trezită” spiritual și în […]
Privirea caută un timp ce este numai al ei, la fel cum frazele ce cresc în dimineţile scrisului îşi alcătuiesc, din rotire de pixeli, cadenţa lor de nostalgie: dicteul ce le convoacă este poarta ce se deschide, spre a lăsa să treacă spre noi umbre,culori şi miresme. Privirea lasă în […]
