MUSICA PURITAS DOMINICA (șmecherii… )

sunt în opere fie personaje principale, fie secundare dar cu un rol bine stabilit: ajută contra cost persoane cu bani, mimând chiar o anume fidelitate care dispare odată cu ieșirea din scenă a sponsorului. Leporello rămâne poate exemplul clasic; un mic invidios care și-ar dori în fapt să fie el stăpân după cum se confesează în absența aceluia, în aria cu care începe Don Giovanni: Notte e giorno faticar; pentru ca în final să plece să-și caute un stăpân mai bun. Să-l ascultăm pe Leporello la Glyndbourne. Poate nu întâmplător Il Barbiere di Seviglia începe tot cu aria unui șmecheraș de mai mică talie însă, Fiorello, a cărui eficiență depinde însă de trupa circumstanțialilor cu care trebuie să împartă câștigul. Piano, pianissimo nu aduce chiar suma  dorită. Apare însă Figaro, conștient de eficacitatea sa în tot orașul, declarându-se Largo al factotum della città. Să-l ascultăm pe Dmitri Hvorostovsky, prezent parcă și azi, apoi recenta și excelenta interpretare a lui Michael Spyres. Bărbierul e suficient de versat însă ca,  primindu-și banii, să își vrăjească patronul stipendiator făcându-l să creadă că victoria va fi a amândurora, che invenzionne exclamă încântați cei doi în All idea di quel metallo. Să-i ascultăm pe Pietro Spagnoli și rossinianul Juan Diego Flórez. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *