MUSICA PURITAS DOMINICA (dona nobis pacem…)

este probabil una din cele mai vechi implorări și, din păcate, de actualitate, adresate Puterii Celeste. Romanii își doreau Pax Romana, un concept și politic, fără să-l fi atins vreodată integral căci spunea Tacitus, „Imperiul suferea din cauza propriei întinderi”, așa că nu putea fi pacificat integral. Lucrurile nu s-au schimbat  cu nimic prin bunătatea creștină, așa că dorința a rămas aceeași inspirându-le marilor spirite compoziții mirabile dar, evident, fără efect în mințile maladive ale conducătorilor și pe câmpurile de luptă. Ne rămâne doar audierea unor fragmente care să ne scoată pe moment din perversitatea  răului gândit de alții. Ce făceau zeii, ce face Atotputernicul, rămân întrebări inutile de mii de ani ca și speranța că se va auzi Sus implorarea dona nobis pacem. S-o ascultăm totuși aici pe pământ. Întâi Canon; apoi Bach cu Thomanerchor din Leipzig; pentru diversitate corul feminin norvegian Cantus căci, spunea Poetul roman, „războaiele sunt detestate de mame”; Mozart apoi în variantă la orgă, magnific. Cel mai complex se prezintă Haydn: Missa in Angustiis, adică Mesă în vremuri strâmtorate, dar și mai convingător Missa in tempore belli, Mesă în timp de război. De vreme ce în toate dominant e motivul invocat în titlu, să ascultăm integral Harmoniemesse Mesa armoniei, cu un final care poate odată Îl va convinge și pe Creator să ne dea Pacem. Ce-i drept și Aida se încheie cu invocarea unicului cuvânt: Pace…dar pentru cei din mormânt.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *