Deși se afirmă – cu savant aplomb adesea – că marile dureri sunt mute, iată că adevărata muzică probează contrariul, prin Haendel și Mozart spre exemplu, generând capodopere ale așteptării îndurerate. Durerea Rodelindei are totuși ceva care ne spune că până la urmă va fi bine, suspiciune care se împlinește […]
Grija pentru capra vecinului i-a măcinat de mult pe români. Acum însă, de când ne petrecem timpul în izolare, cu nasul lipit de geam și ochii în display-ul telefonului, preocuparea pentru ce fac vecinii și vecinii vecinilor vecinilor noștri a crescut exponential. Cam ca virusul care ne-a blocat după ușă. […]
Unele cărți de poezie acționează asupra cititorului într-un mod ciudat. În 2018, la apariție, am citit Tehnici de camuflaj fără să pot scrie un rând. Inhibiție la critică. Am reluat-o, apoi, de câteva ori, în același registru, al unei neverosimile neputințe. Acum, în era COVID-19, cartea de poezie scrisă de […]
Înainte de BAC ești copil! După, ești om în toată firea! Te poți angaja liniștit, cu diplomă în mână, poți urma o facultate, te poți muta de acasă etc! Începe altă eră și nimic nu va mai fi la fel! Și din acel moment, ai de făcut o alegere: ești […]
Despre Antonio Vivaldi am mai scris propunând fragmente din compozițiile sale; dar trebuie să recunoaștem că Preotul Roșu (roșcovanul de fapt) rămâne în conștiința melomanilor de pretutindeni mai ales prin Le quattro stagioni (Anotimpurile), lucrare compusă în perioada 1716 – 1717. Vivaldi e un exemplu care ne poate face să […]
Așa-zisa scandalizare a publicului meloman în cazul spectacolelor de operă apare de regulă în momentul în care și vizionează, adică după uvertură; reacția depinzând de punerea în scenă, poate fi fariseică, nesinceră, ca să ne dăm importanță sau sinceră dacă vedem aberații, nu o dată. În 1978 la Bayreuth a […]
Starea actuală prin care trece România stârnește multe discuții și face subiectul multor controverse și complicații pe care oamenii le resimt diferit. În mod spontan o viață digitalizată, online crește în rândul românilor care caută să-și facă auzită povestea. Pentru a da viață acestor povești mai mulți actori de teatru […]
Nu îl voi cita de data aceasta pe teologul Karl Barth de atâtea ori amintit în această rubrică, fără a-i fi dat numele, probabil dintr-o „zeloasă neglijență” cum ar spune Augustin, ci pe scriitorul vienez Hans Weigel care afirma că, dacă toți marii compozitori precum Haydn, chiar Beethoven, scriu, Mozart […]
Am aprins culori pe Degetele de la mîna dreaptă, Pe mîna stîngă Număr zilele Toate albe Ca niște corăbii Cu aripi pregătite de zbor Am colorat clipele cu verde Și le-am făcut iarbă Ploaia în roșu Picături de sînge Fierbinte Ți-am colorat ochii Albastru Și i-am făcut cer În care […]
Într-o quadratură a perfecțiunii operei, după unele opinii ale cunoscătorilor, contradictorii și discutabile după alții la fel de cunoscători, numele laturilor definitorii ar fi Mozart, Verdi, Wagner, Richard Strauss. Nu e cazul să polemizăm nici restrictiv, nici lărgind nemăsurat; deci să ne oprim la Wagner; e altceva decât toți ceilalți; […]
