Sergio Leone este un Hugo Pratt al cinematografiei: westernurile sale reinventate sunt un amestec de cruzime, mister, melancolie şi aventură. O dată cu Sergio Leone, Vestul incetează să mai fie un teritoriu al certitudinilor morale: eroii săi locuiesc un purgatoriu din care salvarea prin mântuire este rareori posibilă. Arta lui […]
Cert în două sfere ale umanului nu există prietenie: în politică și în iubire; ca să nu infestăm duminica, prima o las de o parte citându-l doar pe un cunoscător(T. Maiorescu): „în politică nu există prieteni ci doar amici politici”. Trecând la a doua, cred că proba cea mai elocventă […]
Până la urmă e absolut indiferent în cazul semenilor noștri în ce sau mai ales în Cine cred, iar asta pentru că sacrul e unul cum spunea și scria Pico della Mirandola în consecință De Uno, traductibil mai curând prin „despre Unic” decât despre „Unu”; dar asta e o altă […]
…mi-au venit în minte câteva întrebări. Cum se face că în majoritatea societăților noastre cetățenilor le lipsește o expresie politică eficientă? De ce trebuie un cetățean să reacționeze la acte de injustiție fie prefăcându-se că nu le vede, fie recurgând la violență crasă? De ce sunt majoritatea societăților noastre atât […]
De la detaliile vestimentare, ( acel de neuitat impermeabil de care nu se poate despărţi) până la arta de a raţiona, sclipitor şi deconcertant, Peter Falk a făcut din dublul său ficţional,locotenentul Columbo, un mit modern. Identitatea sa se alcătuieşte din paradoxuri: confruntat cu crima, Columbo nu foloseşte niciodată arma, […]
Singurul aspect pe care doresc să-l subliniez cu această ocazie este că marile lucrări aparținând lumii imperiale au un pronunțat caracter propagandistic de la Roma încoace; fie că e vorba de arhitectură, de sculptură, de literatură și alte forme estetice, totul converge spre exprimarea grandorii, uneori mai vădit, alteori mai […]
Am crezut multă vreme că obiceiul – mort astăzi – de a ne trimite scrisori, telegrame, cărţi poştale, vederi din vacanţe ori călătorii datează din comunismul pe care, precum atâţia alţii, dincolo de crimele şi ororile lui, mi l-am înveşmântat inevitabil într-o aură inexplicabil de nostalgică. Ce judecată bizară: când […]
Muzical, în principiu și pe extreme, se poate trece în lumea de dincolo fie mozartian prin Requiem, cu speranța generală însă a iertării păcatelor și a obținerii strălucirii eterne, lux perpetua luceat…, fie precum în finalul operei lui Gounod; aici însă apare problema viziunii regizorale (vorbim de cele motivate, nu […]
Spune o vorbă din bătrâni că „nu te bați cu Dumnezeu”; și totuși există (capod)opere în care grandoarea provine tocmai din patima personajului gata să înfrunte Divinitatea; o dovadă din nou că muzica își are momentele supraumane. În această situație se află „băieții răi”, cei cu adevărat îndrăgostiți; pilde supreme […]
Oamenii sunt amnezici fără să știe. Românii îndeosebi nu fac excepție de la această observație cu pretenții de postulat pe viitor. Pretențiile pot fi fondate sau nu, dar asta e o cu totul altă discuție. În planul sanctificării literaturii light al lui Mario Varga Llosa sau a literaturii de supermarket […]
