este Misa în Si minor BWK 232 compusă de Johann Sebastian Bach în 1749, ultima creație a genialului Thomaskantor. Simțindu-și parcă finalul pământean, Bach renunță la materna germană, canonică pentru forma sacrului pe care l-a slujit, abordând textul latin. Prin acest gest – rezultă din mărturiile compozitorului – , distanțându-se […]
în operă sunt tributare firesc mitologiei clasice și în funcție de preferințele compozitorului. La Wagner în Tannhaüser predomină erotismul vizibil și pe muntele lui Venus, sonor în aria zeiței. Simbolismul specific popoarelor barbare e redat divin în aria Casta Diva din Norma (iarăși… Netrebko). Diana apare foarte concretă la Offenbach […]
Cu siguranță un subiect dezagreabil, dar bine executat este preferabil unui subiect fermecător pictat prost. În cazul în care dorim să dovedim prea mult ceva și mai ales dacă ne cramponăm de detaliile care contribuie la unitatea operei, riscăm să trecem cu vederea elementele esențiale. Încă de pe timpuri, pe […]
Cine și-ar fi închipuit că Luigi Boccherini a revoluționat tehnica și rolul violoncelului în muzica de cameră într-o măsură în care niciun alt compozitor n-a făcut-o? Luigi Boccehrini s-a născut în Italia și este cunoscut publicului mai ales prin celebrul său Menuet din Cvintetul de coarde op 11 nr.5, care […]
reflectă în majoritatea cazurilor o relație echilibrată, indestructibilă. Lucrurile se schimbă însă atunci când intervine factorul erotic. Cei doi amici din Pescuitorii de perle își exprimă convingerea au fond du temple saint că nimic nu îi va separa – în afară de frumoasa preoteasă. Rodrigo și Carlo din Don Carlo […]
au generat un anumit tip de inspirație muzicală în funcție de structura compozitorului. Dacă Verdi spunea cu umor că nu dorește premiera cu Aida în locurile indicate de libret, ca nu cumva să fie mumificat, (a fost totuși la Cairo, premiera desigur), nu putem omite nicidecum „scena Nilului”. Johann Strauss […]
rămâne în sfera supranaturalului autentic, adică cert inexplicabil indiferent de cantitatea numerică a exegezelor din ultimii peste două sute de ani, nu doar componistic ci și cercetând etatea compozitorului. În 1768, împărăteasa inaugura un orfelinat, dar pentru grandoare imperială era nevoie de o mesă așa că îl roagă pe un […]
mitologice sau istorice, beneficiază în marea operă de un final generos sau măcar… eroic. Una din excepții e Spartacus din baletul cu același nume al lui Haciaturian, căci istoria nu putea fi schimbată. Hercules al lui Haendel nu poate fi decât măreț. În Adriano in Siria Pergolesi ne prezintă un […]
o arată denumirea, adică misă în onoarea Papei, are rolul de a glorifica alegerea unui nou pontif roman sau pur și simplu de a-l trece în nemurire prin sacralitatea muzicii. Papa Marcellus II a condus Vaticanul și implicit lumea catolică în secolul XVI timp de… 22 de zile. Cu toate […]
Dan Negrescu MUSICA PURITAS DOMINICA (împărătesele, reginele… ) în marea operă se împart precum în istorie între împlinire, nefericire sau moarte. În Clemenza di Tito, împărăteasa Romei pleacă fără să fi avut parte de vreo arie. În Incoronazione di Poppea Monteverdi îi conferă ambițioasei Poppea meritatul statut de soție imperială […]
