după cum am purificat muzical și în duminica trecută, să vedem de data aceasta câteva dintre teatrele de operă „mici” ca volum, însă relevante pentru spațiul istoric-muzical. Teatrul de Stat Praga inaugurat în 1783 prezintă în 1787 premiera absolută a operei Don Giovanni. Cuiva de la Viena nu i-a plăcut […]
marilor teatre de operă au stat de regulă sub semnul capodoperelor cerute de sponsori generoși, adeverindu-se indubitabil că marea valoare e și consecința comenzii sociale nu doar a talentului. Firesc, căci inaugurare, desigur din latină, înseamnă a sfinți un loc, a-l pune sub puterea sacrului. Cum altfel să fie templul […]
adică „sunetul Sax”, inventat în 1840 de belgianul Adolphe Sax, pentru a îmbunătăți clarinetul bas, a devenit un instrument nou menit muzicii simfonice, ignorat însă tocmai în această direcție. Poate tocmai de aceea, gloria i-a adus-o apariția jazzului. Înainte de jazz, muzica militară a fost interesată de saxofon, fără a […]
Am scris cu greu acest articol. De fapt, l-am lăsat într-un document pe calculator de pe la începutul verii, iar acum e cam toamnă de ceva vreme. Mi-am schimbat și calculatorul și despre rușine tot nu am publicat. Cumva, mi-a fost rușine…de rușine. Rușine! Off… E un sentiment foarte, foarte, […]
Boris Focșa, regizor și creatorul Teatrului Infinit, povestește și detaliază în cadrul unui interviu biografia și geografia sa spirtuală care l-a condus spre domeniul teatrului, inspirat de Emil Loteanu și idealurile sale. ”Teatrul trebuie să fie și un psihoanalist foarte fin și să vină, realmente, în ajutorul oamenilor. Prin limbaj, […]
nu poate fi indiferentă mai ales dacă e vizibilă la un personaj precum Carol cel Pleșuv. Atâta doar că nici azi nu e clar dacă e o poreclă malițioasă a contemporanilor săi (portretele de epocă îl înfățișează fără… hibă) sau o aluzie la faptul că o vreme ar fi fost… […]
poate defini titlul unei opere; se întâmplă la Antonio Salieri în Prima la musica e poi le parole, un fel de ars musica din care aflăm primordialitatea muzicii în raport cu libretul, cu … vorbele. Nu întâmplător capodopera lui Salieri (părerile „critice” în continuare nu sunt de luat în seamă!!!) […]
în secolul XX ajunge să însemne și altceva decât știm din spectacolele muzicale orchestrale mai cu seamă. Formula concert – orchestră devine o întoarcere la primar: verbul concinere cu referire la instrumentele muzicale înseamnă a răsuna laolaltă, a forma un tot armonios, de unde concentus acord armonios al sunetelor, concert, […]
pe linie erotică au structural o componentă ce poate fi numită „hormoni pe creier”, căci singura pornire manifestă e „cucerirea” în direcție strict fizică, corporală, fără nici o remușcare ulterioară indiferent de consecințe. Ceea ce îi salvează pe toți este expresia muzicală desăvârșită. Începem cu Ducele din Rigoletto. Toate persoanele […]
în opere se prezintă cu două calități: sinceritate și generozitate. Personaje principale sau secundare, rămân memorabile prin cel puțin câte o arie. Începem cu verdiana Violeta Valéry, adică La Traviata, o probă a faptului că fără cerere (de lux mai ales) nu există ofertă. Duetul Libiamo… răsună în toată lumea; […]
