reflectă în  majoritatea cazurilor o relație echilibrată, indestructibilă. Lucrurile se schimbă însă atunci când intervine factorul erotic. Cei doi amici din Pescuitorii de perle își exprimă convingerea au fond du temple saint  că nimic nu îi va separa – în afară de frumoasa preoteasă. Rodrigo și Carlo din Don Carlo […]

au generat un anumit tip de inspirație muzicală în funcție de structura compozitorului. Dacă Verdi spunea cu umor că nu dorește premiera cu Aida în locurile indicate de libret, ca nu cumva să fie mumificat, (a fost totuși la Cairo, premiera desigur), nu putem omite nicidecum „scena Nilului”. Johann Strauss […]

rămâne  în sfera supranaturalului autentic, adică cert inexplicabil indiferent de cantitatea numerică a  exegezelor din ultimii peste două sute de ani, nu doar componistic ci și cercetând etatea compozitorului. În 1768, împărăteasa inaugura un orfelinat, dar pentru grandoare imperială era nevoie de o mesă așa că îl roagă pe un […]

mitologice sau istorice,  beneficiază în marea operă de un final generos sau măcar… eroic. Una din excepții e Spartacus din baletul cu același nume al lui Haciaturian, căci istoria nu putea fi schimbată.  Hercules al lui Haendel nu poate fi decât măreț. În Adriano in Siria Pergolesi ne prezintă un […]

o arată denumirea, adică misă în onoarea Papei,  are rolul de a glorifica alegerea unui nou pontif roman sau pur și simplu de a-l trece în nemurire prin sacralitatea muzicii. Papa Marcellus II a condus Vaticanul și implicit lumea catolică în secolul XVI timp de… 22 de zile. Cu toate […]

Dan Negrescu MUSICA PURITAS DOMINICA (împărătesele, reginele… ) în marea operă se împart precum în istorie  între împlinire, nefericire sau moarte. În Clemenza di  Tito, împărăteasa Romei pleacă fără să fi avut parte de vreo arie. În Incoronazione di Poppea Monteverdi îi conferă ambițioasei Poppea meritatul statut de soție imperială […]

cu referire la creații muzicale care păstrează titlul prozei de referință. Război și pace a lui Prokofiev este cea mai „voluminoasă” operă rusă, de dimensiuni… wagneriene (către cinci ore), pe măsura romanului lui Tolstoi care, bizar pentru un om cult, nu agrea opera exceptând mozartienele Don Giovanni și Nozze di […]

desemna inițial, până în secolul XVIII, … finalul unui act de operă. Mai apoi, din a doua jumătate a secolului, mergând în XIX,  finale era încheierea compoziției operistice, cel mai adesea în interpretarea majorității soliștilor principali, putând fi numit finale con tutti . Deloc întâmplător în finalul din Nozze di […]

este specifică mai ales compozițiilor secolului XIX, reflectând preferințele autorilor muzicali pentru subiecte sobre, grandioase, dramatice. Este în același timp o expresie a unei anumite structuri sufletești înclinate către meditație asupra relațiilor umane indiferent de epocă. Verdi imprimă încă din uvertură o anumită interogație dramatică în Forza del Destino. Asemănătoare […]

dacă o putem numi astfel, se caracterizează printr-un ritm alert prefațând compoziția operistică  propriu- zisă  (fr. ouverture). Ea reflectă însă și structura sentimentală a compozitorului. Neîndoielnic, Mozart rămâne autorul cel mai „dantelat” și inconfundabil. Dacă uverturile din Zauberflöte și Nozze di Figaro continuă aproape neîntrerupt cu opera așteptată, Clemenza di […]