în spațiul italian se caracterizează printr-o melodicitate deosebită comparativ cu cele audiate în precedentele  exemplificări. Chiar denumirile tipurilor baritonale sugerează acest lucru. Astfel baritono cantante nu poate fi decât cu totul melodios mai ales când e vorba de Belisario al lui Donizetti din opera cu același titlu. Apoi din același […]

în spațiul muzical german are mai multe variante specifice în funcție de rolul interpretat, tendința fiind oarecum către o anume sobrietate, profunzime teutonă chiar în anumite situații. Bass-bariton reprezentativ este Wotan din Rheingold . Cunoscutul Don Giovanni din opera cu același titlu este considerat Spielbariton chiar dacă personajul nu e […]

ca sonoritate  (din gr. baritonos, ton greu, după unele surse)  e situat între tenor și bas, mai apropiat de acesta din urmă. Abia la începutul secolului XIX devine „independent”, până atunci toți cei ce nu erau tenori erau asimilați bașilor, fără a însemna că nu erau totuși diferiți de aceia. […]

din spațiul italian este probabil cel mai cunoscut și apreciat  atât datorită compozițiilor inconfundabile dar și pentru că interpreții sunt printre cei mai apreciați din sfera muzicii de operă. Nu întâmplător personajele verdiene generează categoriile de tenor cele mai apreciate și aplaudate. Tenore buffo apare în Falstaff, personajul Bardolph, aparent […]

în muzica spațiului german are câteva trăsături care îl diferențiază de ceea ce am observat la francezi,  în primul rând pentru că personajele au o structură cu un specific aparte mai către eroic, grandios. Excepție face Spieltenor din  Die Entführung, tânărul Pedrillo. Tenorul eroic e indiscutabil creația lui Wagner, cunoscut […]

este cea mai înaltă voce naturală masculină. Contra-tenorul este considerat îndeobște un „produs” vocal artificial. Termenul de tenor apare către finalul evului mediu  în cadrul muzicii polifonice, funcția acestei voci fiind aceia de a „ține” (din latinescul tenere)  tonul comparativ cu celelalte voci. În timp asistăm la o diversificare a […]

termen italian cu înțelesul de împins, este după unele opinii (din dicționarele muzicale) o indicație dată pentru o voce și implicit un rol de forță, chiar de atac. Deși se referă de obicei la soprane sau tenori, opiniile sunt împărțite astfel că întâlnim și soprano lirico spinto, (după unii Leonora […]

 în română din germ. Zither, este un vechi instrument de origine asiatică pătruns în Europa pe vremea clasicilor greci și romani care acompaniau unele spectacole teatrale în acordurile unei cithara. La romani interpretul era citharicen, iar interpreta  citharistria. Deși instrument prin excelență aparținător fondului muzical popular, țitera inspiră în direcția  […]

onorează acest număr aniversar al rubricii noastre (300) pur și simplu pentru că așa s-a nimerit prin inspirație… Originar din Asia, termenul e de origine latină în română, din cymbalum, pl. cimbala. Interpretul era la romani cymbalista, însă de remarcat că și o persoană  de sex feminin putea aborda acest […]

este întâlnită în marea muzică. Dacă orga este instrumentul deplin prin complexitatea sonoră, ce poate fi totuși mai mult? Desigur două orgi. Dacă sunt completate și cu o trompetă se ajunge in excelsis. Se poate însă și invers, adică două trompete și o orgă. Apoi, o apropiere sensibilă între orgă […]