este specifică mai ales compozițiilor secolului XIX, reflectând preferințele autorilor muzicali pentru subiecte sobre, grandioase, dramatice. Este în același timp o expresie a unei anumite structuri sufletești înclinate către meditație asupra relațiilor umane indiferent de epocă. Verdi imprimă încă din uvertură o anumită interogație dramatică în Forza del Destino. Asemănătoare […]

dacă o putem numi astfel, se caracterizează printr-un ritm alert prefațând compoziția operistică  propriu- zisă  (fr. ouverture). Ea reflectă însă și structura sentimentală a compozitorului. Neîndoielnic, Mozart rămâne autorul cel mai „dantelat” și inconfundabil. Dacă uverturile din Zauberflöte și Nozze di Figaro continuă aproape neîntrerupt cu opera așteptată, Clemenza di […]

pot fi rezultatul unor comenzi ferme dar și reluări reparatorii. Gluck compune Orfeo ed Euridice pentru opera din Viena. Doi ani mai târziu reia cu unele modificări minime însă, aceeași compoziție la comanda operei  din Paris. Prima fiind în italiană, iar următoarea în franceză, aria sublimă Che faro senza Euridice […]

nu știu să se mai facă, parafrazând Poetul, însă e evident că odinioară fenomenul a fost unul curent, contrazicând fără drept de apel teoria conform căreia valorile estetice nu pot fi rodul unor comenzi sau cereri, stipendiate sau nu. Puccini finalizase Tosca având-o în rolul principal pe admirabila Hariclea Darclée; […]

ca sintagmă latină ar putea defini schimbarea timbrului muzical feminin sau masculin,  în timp. Deci cealaltă voce. Fenomenul nu este frecvent, tocmai de aceea atrage atenția prin reprezentanți superlativi.  Cauzele fenomenului nu sunt clare mai ales că natura ne oferă adesea schimbări surprinzătoare. Cert nu e vorba de inteligența artificială. […]

din it. mezzo-soprano, adică soprana „de mijloc”, între soprană și contralto, mai apropiată de prima, se caracterizează printr-un timbru grav cu tonalitate mai joasă și fără ascensiuni către sunetele foarte înalte. De fapt e apropiată de soprană în timp ce contralto mergând foarte jos,  e destul de rar ca și […]

în opera italiană este cu certitudine cea mai cunoscută, audiată și iubită până la adorare; desigur mulțumită compozitorilor genitori. Începem cu Soprano dramatico, timbrul care prin Aida ajunge la divin când le cere zeilor pieta. O sensibilitate ieșită din comun are pucciniana Mimi din La Bohѐme, o Soprano lirico. Urmează […]

în spațiul de expresie germană prezintă o notă aparte probabil și datorită specificului limbii: între dramatism profund, Dramatischer Sopran, specific wagnerienelor, Brunnhilde din Götterdämmerung , grandioasă firesc în calitate de fiică a lui Wotan și conducătoare a Walkiriilor. Lyrischer Sopran, o arată și denumirea că e deja altceva, Arabella din […]

din italianul soprano  (la rândul său din it. sopra deasupra) definea inițial cea mai înaltă sonoritate masculină considerată artificială – am mai arătat – , adică sopran masculin, castrato. Subdiviziunile timbrului de soprană  au apărut – cum era și de așteptat – în Franța, Germania și Italia. Dacă în cazul  […]