Instrument cu opt corzi ciupite (fr. mandoline, it. mandolina, germ. Mandoline) are o istorie veche cu trimitere în lumea arabă și nu numai. O ascultăm și în variantă solo, dar și în concerte ale compozitorilor care au abordat genial toate instrumentele posibile, precum Vivaldi.  Nu sunt  mulți mandoliniști dar îl […]

este neîndoielnic una dintre cele mai negative stări umane care însă, paradoxal, în operă  a generat expresii muzicale dramatice memorabile. De regulă ura are o cauză, justificată sau nu, însă consecința în marile creații este tragică, mai precis crima. Nu de fiecare dată cel care urăște e criminalul, însă indirect […]

în marea operă, dincolo de sentimentul general uman cunoscut în cele mai varii forme de manifestare, poate fi și personaj,  Amour, Amore, niciodată principal dar esențial. De regulă este urmașul clasicului Amor. La Rameau, în Hippolyte et Aricie micuțul Lʹ Amour e un vesel … amoraș îndemânând la iubire, nu […]

Heinrich Franz Biber (aug 1644, Bohemia – mai 1704, Austria) Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu. Socrate Cu cât mă afund în biografiile muzicienilor, cu atât descopăr noutăți suprinzătoare, pe care abia aștept să le împărtășesc cu cititorii. N-ar fi vorba numai de muzicieni de […]

este în marea operă cel care, deși  are „repartizată” prin talentul  compozitorului o singură arie,  devine  memorabil tocmai prin acest fapt. Dacă personaje cu două arii am ascultat în trecut (Regina nopții, Cherubino… ), să audiem câțiva singulari. În Nozze di Figaro tânăra Barbarina își deplânge soarta (momentană). Un caz […]

(mai exact SUA) are un loc aparte în marea muzică,  nu economic sau militar,  ci ca tentație componistică. Deși nu a compus, trebuie amintit cu venerație Lorenzo Da Ponte, plecat din Europa cam problematică (deja de atunci), ajuns american din venețian, preot catolic din iudeu și printre primii profesori ai […]

și prin muzica dedicată lor. Începem cu Simfonia 104, London,  de Joseph Haydn,  dedicată deci capitalei imperiale, nu neapărat atât de civilizate pe cât s-ar crede, de vreme ce – scria Lorenzo Da Ponte – unii nobili aveau ig-nobilul obicei de a arunca pe scenă resturi alimentare, oase de pui […]

venite din presupusa „lume de dincolo”, primesc în  marea operă valențe ieșite din comun cu atât mai mult cu cât, neexistând dovezi ale întoarcerii, nici din Infern, nici din Paradis, calea rămâne unilaterală, adică înspre… Don Giovanni îl invită mai mult simbolic pe Commendatore la cină, iar întâlnirea devine o […]

confesiunea, mărturisirea obține un statut privilegiat în muzica medievală și mai apoi, mizându-se pe dorința omului păcătos de a-i fi  recunoscute erorile, reale sau mai puțin… Ideea pornește de la verbul de bază confiteri, a mărturisi, a recunoaște. De subliniat însă că muzical confesiunea nu se îndreaptă către vreun slujitor […]

nu este neapărat expresia muzicală (it. duetto) a unui raport de armonie sufletească între două personaje; dimpotrivă reprezintă mult mai adesea o expresie antagonică fără sorți de rezolvare. Marile opere o demonstrează în expresii geniale conforme compozitorului. Astfel: un duet Aida – Amneris nu poate fi decât dramatic, către tragic; […]