Am crezut multă vreme că obiceiul – mort astăzi – de a ne trimite scrisori, telegrame, cărţi poştale, vederi din vacanţe ori călătorii datează din comunismul pe care, precum atâţia alţii, dincolo de crimele şi ororile lui, mi l-am înveşmântat inevitabil într-o aură inexplicabil de nostalgică. Ce judecată bizară: când […]
Muzical, în principiu și pe extreme, se poate trece în lumea de dincolo fie mozartian prin Requiem, cu speranța generală însă a iertării păcatelor și a obținerii strălucirii eterne, lux perpetua luceat…, fie precum în finalul operei lui Gounod; aici însă apare problema viziunii regizorale (vorbim de cele motivate, nu […]
Spune o vorbă din bătrâni că „nu te bați cu Dumnezeu”; și totuși există (capod)opere în care grandoarea provine tocmai din patima personajului gata să înfrunte Divinitatea; o dovadă din nou că muzica își are momentele supraumane. În această situație se află „băieții răi”, cei cu adevărat îndrăgostiți; pilde supreme […]
Oamenii sunt amnezici fără să știe. Românii îndeosebi nu fac excepție de la această observație cu pretenții de postulat pe viitor. Pretențiile pot fi fondate sau nu, dar asta e o cu totul altă discuție. În planul sanctificării literaturii light al lui Mario Varga Llosa sau a literaturii de supermarket […]
e se întâmplă când un tânăr dornic de parvenire confundă intenționat planurile, ne-o demonstrează Radames; e evident că și cu sclava Aida și cu prințesa moștenitoare Amneris nu se poate; atâta doar că suprema suferință îi va reveni fiicei faraonului, Verdi știind foarte bine că iubirea adevărată nu ține seama […]
Că pot exista și trinități terestre perfecte o aflăm din punerea în scenă a capodoperei lui Ceaikovski la Metropolitan Opera din NewYork; nu cred că sunt singurul care vede perfecțiunea în relația Ceaikovski – Netrebko (Tatiana) – Gergiev (conducerea muzicală). Momentul culminant îl constituie fără îndoială „aria scrisorii”, o dovadă […]
Nu sunt critic muzical (nici literar, spre ușurarea mea), savant muzicolog nici atât; chiar dacă pare deja o cinică naivitate, ideea că muzica ne face mai buni rămâne totuși viabilă, cel puțin pentru momentele în care audiem. Sunt doar un amátor, iubitor adică în înțelesul termenului latinesc și nicidecum amator, […]
Că „averile-s amăgitoare” o știm de la Vodă Lăpușneanu, după cum nefericita soartă a Margaretei ne demonstrează că și giuvaiericalele, atât de dragi doamnelor și domnișoarelor, pot fi un dar otrăvit; mai ales dacă intermediar e Diavolul; finalul sumbru al compoziției lui Gounod este cel al unei opere perfecte indiferent […]
Strada mea făcută țăndări Gheare și gheruțe Și un urs cu franjuri… la tine acasă Intrare în Cișmigiul de sticlă Pădurea de argint Forsitia galbenă a albit Something on the wire
Spectacolul ”Te aștept diseară la șosea” va avea premiera pe 30 ianuarie, la ora 19:00, la Sala Dalles. Publicul este invitat într-o călătorie muzical-istorică într-un București boem, idilic, presărat de farmecul dragostei la tot pasul. Memoria acestei amprente istorice o regăsim la soșea, la bulevard, locul de unde au plecat […]
