În orice protocol al unui club matein adunându-i pe fidelii lui Pratt şi ai lui Corto Maltese, visarea ar fi încrisă ca prima dintre poruncile acestei fraternităţi secrete şi complice. Căci visarea deschide porţi, invocă tărâmuri, face să apare, din volbură de spume, ostroave fermecate şi alungă de pe cer […]
Dintre toate personajele lui Pratt, doar Rasputin îl poate egala în ferocitate pe acest războinic afar din ţara Somaliei. Pelerin al răzbunării şi înflăcărat de credinţa lui în Allah, Cush este un înger al morţii. Prezenţa sa este semnul că pragul trecerii în lumea de dincolo nu este departe. Hieratic […]
Din adâncurile Pacificului fără de margini se iveşte pluta pe care pluteşte ciudatul naufragiat din” Balada mării sărate”. O dată cu acest text, datând in 1967, mitologia lui Corto Maltese este pe deplin conturată, iar maturitatea capodoperei este atinsă de către Pratt. Banda desenată se emancipează de sub tutela minoratului […]
Lui Sorin Sorăşan Orice recitire a textelor lui Pratt este, inevitabil, una leneşă şi îndrăgostită, una care se opreşte asupra desenului şi replicilor încastrate în el spre a recupera sunetul, unic, al aventurii melancolice. Romanele grafice ale lui Pratt sfidează, prin eleganţa lor decadentă, ritmul agil şi decerebrat al vieţii […]
În “Siberia”, proza grafică a lui Attilio Micheluzi explorează teritoriile teribile ale revoluţiei bolşevice. Cu acelaşi desen grafic clasic şi neliniştitor, cu aceeaşi înclinaţie postmodernă spre interpelarea complice a cititorului, cu aceeaşi capacitate de a capta mişcările aventurii şi ale sufletelor în tumult, opera lui Micheluzzi se incarcă de vocile […]
În “Petra Chérie”, Attilio Micheluzzi îşi exersează întreaga claviatură a artei sale. Proza grafică reuneşte istoria, misterul, decadentismul, într-o elegie închinată unui univers care se duce. Fastuoasă în tăietura ei alb-negru, proza grafică a lui Micheluzzi evocă, prin anvergura cinematografică a călătoriilor pe care le cartografiază, drumurile lui Corto Maltese. […]
Primul argument e unul subiectiv-sentimental. Să-l numim „argumentul Ion Manolescu”, după numele celui care l-a enunțat prima dată public la noi în țară (după știința mea): Pentru o parte a foștilor copii și adolescenți din România deceniului 8 și începutul de 9, revista franceză de benzi desenate Pif-Gadget a însemnat […]
A fost o dată ca niciodată- orice istorie pe care o scriu despre “Pif” începe cu acest ritm melancolic al amintirii. Şi aceasta pentru că ştiu că, undeva, pe acele culoare ale timpului, se află umbrele celui care am fost, şoim al patriei în costumul oribil-portocaliu şi pionier înnobilat grotesc […]
De demult, pe vremea când Republica Socialistă România domnea peste furnalele şi şirurile ei de blocuri interşanjabile, Pif şi Hercule luminau, cu jocurile lor şi cu graţia lor burlescă, chipurile celor mai mici dintre constructorii comunismului. Inocenţa se întâlnea cu aventura şi bucuriile păreau că nu aveau sfârşit. Cu fiecare […]
Drept să spun, primul titlu de articol care mi-a venit în cap a fost ”Dolky-n trei straie, cea mai puțin comentată bandă din proiectul ceh ”, dar apoi mi-am dat seama că nu e relevant lucrul ăsta. Toate cele cinci benzi cu finanțare cehească pe care le-am citit pînă acum […]
