Prin lanurile tainei
Eu am văzut Cuvântul Care se-ntredeschide, În noapte ca un fulger, Tăindu-mi o potecă Prin lanurile tainei. Atunci simt o lumină Care-mi conduce mâna Pe foaia de-ntuneric Și slovele se-adună Deasupra-n constelații De sensuri ce îmi scapă. Amețitor de-aproape E cineva pe lume Care, ca niciodată, Începe să mă scrie…