În doi
Ne furişăm din larma lumii, Pe pluta noastră de tăcere, Unde tăişul, discordanţa Se schimbă-n ape de mătase, Şi-atunci în jur, adie Raiul; Iar când păşim, parcă sub talpă, N-ar fi pământ, ci numai aripi; Mă ţii de mână şi abisul De netrecut rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem […]








