Nu voi conteni să o afirm: Leszek Kołakowski (23 octombrie 1927-17 iulie 2009) a fost, este și va rămâne unul dintre cei mai importanți, cei mai influenți și onești gânditori ai lumii contemporane: a fost spiritul neliniștit și mereu creator care a inspirat acțiunea Solidarității și a format generații de […]
Ediția a VI-a a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara: 25-28 octombrie, în Sala Barocă a Muzeului de Artă & în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara Peste 20 de scriitori din 10 țări Din programul ediției 2017: două seri de lecturi publice și dezbateri / maraton de […]
Mă pierd privind cum trece raza Prin foşnitoarele vitralii, Cum ard în aer frunze-îngeri. Larg porţile împăraţiei Mi Se deschid ca nişte aripi, Cînd din pamînt iese lumina. Nu pot să spun ce mi se-ntîmplă, Atît de mare e minunea Sfirşitului care începe
Nu cred că există om pe lume căruia să nu-i placă nişte clătite bune. Dovada cea mai bună este existenţa lor în toate bucătăriile lumii. Purtând diverse denumiri, dulci – umplute cu gemuri şi dulceţuri, sărate – cu ciuperci, legume, brânză, confecţionate din făină de grâu sau de orez, rulate, […]
Olga Tudorache: 11 octombrie 1929 – 18 octombrie 2017
Extraordinar de prețios este, pentru cititorul lui Aleksandr Soljenițîn, portretul de senectute pe care i-l face Aleksandr Sokurov, într-o zi de toamnă de la sfârșitul anilor `90, o zi ploioasă și proaspătă, întocmai pe placul scriitorului care fusese, cândva, exilat în ținuturile aride și pustii ale Kazahstanului. Filmul se compune […]
Fotografiile au fost realizate de Cristian PĂTRĂȘCONIU.
De-ai fi la nesfârşit Copil, ori de-ai fi tânãr, Pe când cei de alãturi S-ar ofili privind Cum tu rãmâi acelaşi, Nevãtãmat de timp… Brusc te-ar cuprinde teama Sã dãinui doar tu singur Şi-atunci ai lua în vis Pe cei din jur, de-a valma, Închipuind o oazã De dincolo de […]
Fotografiile vechi mă calmează, îmi dau un indescriptibil sentiment de securitate. Întorc fila unui album dolofan și, cu ochii pironiți în luciul pomeților de altădată, îmi încarc bateriile. Chestiile alea invizibile, unice, în felul lor. Bateriile vieții, care stau pitite în fiecare celulă a corpului meu. E ca și când […]
cît trebuie să mai plătesc pentru un singur vers? cîte călătorii cu luntrea, cîţi bani de argint, cît vis, cîtă carne pe cîntarul de oase, cît? cunosc deja drumul prin labirint cineva e mereu rătăcit, să-l întrebăm, călătoreşti de mult? pînă cînd? ajunge, îi spun, rămîi aici, e bine în […]
