Suplețea e o comoară pe care o poți purta cu tine oriunde, cu toată ușurința, mai valoroasă decât orice diamant. O comoară de care te poți bucura în fiecare secundă, dacă ți-o dorești cu adevărat și o respecți cum se cuvine. Cu cât viața devine mai ușoară, cu atât capătă […]
Astăzi e ziua lui Eminescu și n-a știut exact prin ce canal de comunicare să ne fi trimis invitația de a-l celebra inspirat. Câțiva prieteni au scris articole prin ziare, Câțiva au distribuit pe Facebook câte-o postare, S-au lansat provocări și pe Instagram de a-i recita opera în stil […]
Știu că sufletul străbate ușor, Că niciun cuvânt nu-l constrânge La bunuri terestre. Sufletul îmi ia urciorul din mână, Călătorind prin amintirile mele , În avalanșe sau lent. Sufletul este un soldat care lucește , Neschimbându-și firea. Află adevărul, nu scopul. Știe ce plenare sunt poveștile […]
trei ani de zile încheiați la închisoarea bunăstării ne-am rezervat sejur în doi, dar n-am știut ce-i ăla “noi”. și-am stat la soare pe nisip, și-am mers prin ploaie cu bob mic, și drum în roată am făcut, dar noi de “noi” nu am știut. am mers cu […]
inegale din păcate dar care, respectând definiția, se vor întâlni desigur la infinit, aceasta e senzația lăsată în toamnă de magnificele pelerinaje în timp ce pe malul celălalt, paralel adică, lupta cu moartea a ajuns la cote probabil nebănuite de cei care îi anunțau pe „dragii români” că „am învins […]
Din depărtări, vine un zvon că te-ai întoarce Și o zvâcnire ca de floare simt în preajmă, Chiar dacă viscolul îmi bate în fereastră. Cum nu mai pot dormi, mă scol și ies afară, Înfășurată-n pelerina de zăpadă. Pe stradă nu e nimeni, nici singură nu sunt, Pe neaua neatinsă […]
Una dintre cele mai bune cărți ale anului conform publicațiilor Wired și The Daily Telegraph și, potrivit Inc., una dintre cele mai bune 25 de cărți ale speakerilor TED. Rezultat a peste zece ani de cercetare, Secolul singurătății ne arată cum dependența de tehnologie, schimbările majore de la locul de muncă și deceniile de politici publice care […]
Avea un nume neobișnuit . Porumbel , mă numesc , Striga cât putea de tare. Ce distanță era între mine Și strigătul acela ! Fericirea zăcea mototolită În mâinile lui. Îți văd bine ochii, zic. Și porumbeii zboară din numele tău. Cară în spate zvâcnetul lumii. […]
Când au făcut parcul acesta, salvamare? Credeam că știu locul — barul, blocul, minusul, cu arcul său de-o viață, care până și din pacea eternă duhul din lanternă îl ridică-n picioare înainte să-l culce ca pe un nor de-apă dulce în mare.
sub mătase se mișcă lasciv umeri ascuțiți de consoane și rotundurii fierbinți de vocale Într-o octavă mai jos împietrite în lutul cuvintelor sentimentele se mută de pe un umăr pe altul pînă cînd s-au îmbrățișat ca aerul și brațele goale ale unui copac. Într-o spovedanie neterminată dezgolită de plecare îți […]
