I Mă aflam în orașul unei sfârșeli toxice, acel oraș care nu se dezminte și nu se dezmeticește pe deplin niciodată, pentru că aerul ‒ sursa vieții ‒ nu devine niciodată îndeajuns de respirabil. Canicula, asezonată cu otrăvurile degajate din marile guri de foc industriale, își făcea de cap la […]
X În intimitatea patului meu metalic și-a metrului cub de aer irespirabil ce se târa pe sub tavan, alocat cu indulgență și acela, mi-am prins capul în mâini. Am stat așa minute bune, gânditor, cu tâmplele fierbinți pulsându-mi în palme. Gheara cea de toate nopțile mă mai slăbise întrucâtva, pentru […]
XXV Câtă perplexitate afișază chipul meu după această lectură, pot doar să-mi închipui, însă găsesc că expresia ”i-a căzut fața” se potrivește de minune, fără a fi neapărat o figură de stil. Știu sigur că așa e, o simt căzută. N-am nicio oglindă să mă pot vedea și mai bine […]
XXXVI Ziua eliberării mele s-a nimerit într-o duminică însorită. Biletul de ieșire mi-a fost înmânat abia spre orele amiezii, după ce s-a auzit chemarea muezinului. Ultima rugăciune ce țâșnise din megafoanele moscheei de vizavi, după ce ascultasem sute de astfel de tânguiri jalnice în decursul timpului, mi s-a părut de […]
Fiecare om îşi alcătuieşte de‑a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i‑a preluat în el şi pe care i‑a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui […]
În viaţa fiecărui om există ceva care cade „sub pecetea tainei“. Există zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atingi şi pe care, dacă nu le poţi trece cu vederea, trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut‑o. […]
Augustin se mărturiseşte „în faţa lui Dumnezeu“ (coram Deo) şi, în felul acesta, priveşte înlăuntrul său asistat de o altă privire, dacă nu învăluit în întregime în ea. Mai mult, cel în faţa căruia vorbeşte îi lasă iluzia nu numai că este, ci şi că ştie totul despre el, că […]
Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o „panglică de măsurat fără semne pe ea“. Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu‑le, le pun în vitrină. Scoţându‑le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac […]
Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o „panglică de măsurat fără semne pe ea“. Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină. Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac […]
„Chemarea conștiinței“ e cea mai spectaculoasă răsucire care s-a petrecut în istoria lumii. Până la noi, oamenii, nici o vietate nu a stat de vorbă cu ea însăși. Nici una nu a înfăptuit această chemare tautologică, nu s-a strigat pe sine și nu a intrat în circularitatea interpelării. Nici una […]
