Toți rătăcim câte un mic obiect în casă. Când eram copil, mama spunea „întoarce un pahar” și, miraculos, obiectul era imediat găsit. Nu știu dacă în România mai există acest obicei, în Canada însă obiectele dispar urmând o logică proprie obiectelor și misterul e dezlegat abia după apariția spontană a obiectului pierdut. Așa mi s-a întâmplat nu de mult, când o prietenă era la mine și am vrut să reglez aparatul de aer condiționat cu mica lui telecomandă.
Nu-l găseam pentru că era în dosul umidificatorului, pe aceeași măsuță. Prietena mea îmi spusese: „Caută-l în frigider, poate l-ai pus acolo din greașeală, că asta mi s-a întâmplat mie cu telecomanda, am căutat-o de am înnebunit, era în frigider, o lăsasem acolo din greșeală când mi-am luat ceva de ronțăit la filmul de pe TV ”. Din fericire (pentru că erau plus 40 de grade afară), am găsit micuța telecomandă pentru aerul condiționat și am coborât cu ajutorul ei temperatura interioară.
Uneori însă obiectul nu mai apare niciodată. Dacă e vorba de unul mic, e posibil să fi fost aruncat din greșeală la gunoi. Dar dacă e unul mai mare, cum a fost cazul dispariției unor șlapi pe care Maria, femeia portugheză care-mi face curat la 2 săptămâni, îi folosea la mine. Nu știe engleză, nu aude. Perechea stătea la intrare sub un scăunel, nimeni nu se atingea de șlapi în afară de Maria. Dar într-o zi au dispărut fără urmă. Misterul a rămas nerezolvat, i-am cumpărat Mariei o altă pereche. Deși întâmplarea a fost cu câțiva ani în urmă, Maria pomenește și astăzi de acei șlapi în limba ei engleză imposibil de înțeles.
Săptămâna trecută, după ce a plecat Maria, m-am așezat pe perna comodă și tare a fotoliului meu în fața televizorului și am pus la încărcat telefonul celular în bara electrică de la picioarele fotiliului. La un moment dat apare pe telefon un mesaj cum n-am mai văzut niciodată: „s-a detectat umezeală pe cablu, scoateți cablul din priză ca să se usuce.” Ei, mi-am spus, Maria a picat ceva apă pe jos când a spălat, asta e cauza”. Am scos cablul din priză și l-am lăsat pe jos, am mutat celularul în dormitor la cablul meu de rezervă și am revenit la TV.
A doua zi seara, când să-mi pun la încărcat telefonul lângă fotoliu, ia cablul de unde nu-i. L-am căutat peste tot în jurul fotoliului, am mutat totul, nimic. Dispărut.
După vreo două zile, văzând că nu apare, mă duc la magazinul de lucruri ieftine „Dolarama” de lângă mine să-mi cumpăr altul. Întreb pe tinerelul care vindea dacă au. Sigur, zice el, se uită la celularul meu, citește un numărul pe carcasa lui, găsește firul corespunzător cu numărul citit și mi-l arată . Era ieftin.
„Îmi permiteți, zic, să văd dacă se potrivește la celularul meu?”.
”Se potrivește sigur, am văzut numărul de pe telefonul dv.”, corespunde cu cel de pe fir, zice el.
Chimistă fiind, deci om al experienței, am scos firul din săculețul nesigilat și l-am încercat pe telefonul meu. Nu se potrivea. Băiatul, extrem de mirat, a zis că va comanda, să vin a doua zi.
Nu era vorba de o urgență, aveam un cablu de rezervă în dormitor, dar mi-era comod să încarc telefonul seara stând pe fotoliul din fața televizorului.
După câteva zile m-am decis să merg la un „Dolorama” ceva mai mare, poate acolo găsesec ce-mi trebuie. Înainte de a pleca, mi-am scris – ca de obicei – pe un bilețel lista cu ce voi cumpăra, inclusiv cablul. M-am așezat iar pe fotoliu, am acolo o măsuță cu laptop, l-am luat să-l deschid ca să mă informez asupra reducerilor de prețuri la supermarketuri.
Cu laptopul în brațe, nu mi-a plăcut poziția din fotoliu, am pus la loc laptopul și m-am ridicat să aranjez perna tare a fotoliului. Și, minune! Sub imensa pernă de fotoliu, ce am văzut? Cablul pierdut! Era complet băgat între pernă și fotoliu. Nu știu cum a ajuns acolo.
Și, de unde mă cam enervasem că n-am găsit, cu câteva zile în urmă, un cablu nou de cumpărat, acum m-am bucurat. Concluzia? Lucrurile pierdute au o comunicare misterioasă cu cele care, potențial, le vor înlocui și, dacă nu le convine înlocuitorul, cele pierdute reapar!
Desene de Adelaida Mateescu
