„Siberia de la capătul drumuluiˮ (autor : Traian Dobrinescu, editura Cartea Românească, 2023)este o carte a bărbăției. În cadrul apropiat al romanului se derulează povestea vieții unui Alexis Zorba român, „pe cât de pragmatic, pe atât de idealistˮ, a cărui evoluție existențială a fost pusă, de unii, sub zodia nechibzuinței, […]
Se joacă viitorul ca razele de soare Poteci și drumuri neumblate Puțin din mine pleacă pe fiecare parte și nenăscute vieți Visează aripi de fluturi colorate Te regăsesc Ca pe un ochi de apă neumblată Tu ești aici cînd eu nu sînt acolo Înfiorate de buze negustate Inexplicabile trăiri […]
Pe când priveam din iarbă norii, Mi-am început domol plutirea Și, navigând numai cu ochii, Printre colinele de aer Care se-nvălurau ca marea, M-a părăsit deodată văzul. Am continuat călătoria, Călăuzită de auzul Ce presimțise fâlfâirea Care-mblânzea necunoscutul. Apoi și sunetul se stinse… Mireasma, ce m-a luat de-acolo Și m-a-nsoțit […]
era simțit ca lăcaș al sacrului încă din vechimea clasică fie și dacă amintim doar formula ad caelum manus tendere, a înălța mâinile către cer, căci tot ce e deasupra e evident… superior omului. Creștinismul aduce în Evul Mediu un adevărat cult celest dedicat mai ales Fecioarei, dar nu numai. […]
Zilele trecute am asistat la eclipsa totală de soare care a cuprins regiuni din Canada și Statele Unite, printre care și cea în care locuiesc. Am coborât la ora anunțată pentru faza totală în fața blocului, unde erau deja adunate câteva persoane, toate cu telefoanele mobile îndreptate spre cer. În […]
Yehoshua November Cum se sfinţeste un loc Uneori, un om va izbucni în plâns în mijlocul străzii, fără să știe de ce sau pentru cine. De parcă altcineva ar sta acolo, ţinându-i servieta, purtându-i haina. Și de sub rugina anilor îi picură pe vârful limbii cuvintele copilăriei: […]
De mână cu părinții mei, Mă plimb pe străzile umbroase, Care-au rămas numai în gând. Sub pași simțim cum fuge vremea Și se întoarce înapoi La înserarea cea blajină. Vocile noastre din trecut Ne-ajung din urmă, împletite, Făcând pustiul paradis. Am fost și noi ca niciodată, Că de n-am fi, […]
Cert nu trece zi să nu auzim cu mediatică satisfacție (nefiind vorba de… mediatici) despre „introducerea în celulă”, nu teroristă, nu nervoasă, ci ca spațiu care servește arestării. Diminutivul latinesc cellula, e „micșorarea” lui cella, sugerând deci că prea spațioasă nu poate fi, traducându-se prin cămăruță. Ca atare, pretenția neobrăzată […]
În vremea gândirii instrumentale (a lui Max Weber), a inginerilor sufletului omenesc (vorba lui Stalin), în vremurile când mersul la facultate este ca mersul la supermarket – cumperi orice nu contează ce faci apoi, în timpurile instrucțiunilor de folosire, a gândirii mecanice și declinabilă în mod automat, ce-o mai însemna […]
Too small to be of any danger to humans, mi-a zis Joseph. E un păianjen. Și mai e și violența laterală, o să-ți explic eu într-o zi ce înseamnă. Zi, noapte. Doar ideea că va fi bine face bine. Mica rutină a libertății nu e libertate. Să te […]
