Robert Bly
Pentru Robert Motherwell
Vânătorule, dă-mi calul meu. Din nou mă-ndrept spre tristețe.
Îi caut pe cei morți ascunși în iarbă.
Ajută-mă să mă ridic. Tânjesc după o nouă suferință.
De parcă aș trăi în pielea altcuiva.
M-am născut de atâtea ori orfan. Corzile subțiri ale viorii,
Întinse la maxim, m-au salvat de la sinucidere.
Când Robert Motherwell urcă cei doi nori negri
Ca să plutească la câțiva metri distanță unul de celălalt,
Știu că durerea este cea care mă va învăța ce să fac.
Sufletul nu-i niciodată sătul de gustul durerii lui
Sunt un cal care își aruncă capul într-o parte și-n alta, galopând
Departe de locul unde trăiesc oamenii fericiți.
Nu-mi mai pasă dacă sunt un om educat sau nu.
Am învățat despre durere și fără să mergem la școală.
Rândurile noastre sugerează norocul pierdut între două bătăi ale inimii.
Noi, cei care iubim norii negri ai lui Motherwell, putem fi nebuni,
Dar măcar știm unde să ne hrănim. Suntem rudele
Apropriate ale păsărilor care l-au urmat pe Isus în Egipt.
(Photo by Alan Gilbert Purcell/Fairfax Media via Getty Images)
Robert Bly (1926 – 2021) poet, eseist, traducător și activist american, unul dintre cei mai faimoși și marcanți poeți ai Americii (D. Gioia). Bly e cunoscut publicului larg, mai ales, ca autor al volumului Iron John: A Book About Men (1990, retipărit în 2001 cu titlul Iron John: Men and Masculinity). Bly a studiat la Colegiul St. Olaf din Northfield, Minnesota, pentru un an, apoi s-a transferat la Universitatea Harvard, unde a absolvit cu un BA, în 1950, studii urmate de un master la Universitatea din Iowa. Bly a fost primul poet official laureat al statului Minnesota (2008 -2011). Printre cele mai cunoscute dintre volumele sale de poezii și poezii în proză, amintim: Sleepers Joining Hands (1973), This Body Is Made of Camhor and Gopherwood (1977), This Tree Will Be Here for a Thousand Years (1979), Morning Poems (1997, Eating the Honey of Words (1999), The Man în the Black Coat Turns (1981) și The Maiden King: The Reunion of Masculine and Feminine (1999).
Robert Bly
For Robert Motherwell
Hunter, give me my horse. I am going into sorrow again.
I’m looking for the dead people hidden in the grass.
Help me up. I am crazy about suffering again.
I see that I am walking in a dead man’s shoes.
I have been born so many times as an orphan. The thin fiddle
Strings stretched tight have saved me from suicide.
When Robert Motherwell lifts up his two black clouds
So that they float a few feet from each other,
I know grief is the one who tells me what to do.
The soul can never get enough of the taste of its sorrow.
I am a horse throwing his head sideways, galloping
Away from the place where the happy people live.
I don’t care anymore whether I am educated or not.
We have learned so much pain by not going to school.
Our lines suggest the luck lost between heartbeats.
We who love Motherwell’s black clouds may be insane,
But at least we know where to feed. We are close
Relatives of the birds that followed Jesus to Egypt.
