Caitlin Conlon
Ai gătit pentru mine
o dată, pe vremea când eram împreună. Paste.
Vegetariane.
M-am rezemat de tocul ușii, încă nu mă făcusem confortabilă
în niciun loc care-ți aparținea, ți-am spus
cât de emoționant era faptul că-mi ascultai bolboroselile agitate
la prima noastră întâlnire. Fără carne, dar lactatele merg.
Mi s-a părut cel mai mărinimos lucru pe care l-a făcut cineva, vreodată,
pentru mine – să amestece sosul pesto făcut în casă, într-un castron alb;
Să înlăture, de pe un scaun, plicurile cu corespondența nedeschisă
Ca să pot să mă așez și să privesc cum se ridică aburii.
Uitându-mă în urmă, înțeleg că mi-ai dat foarte puțin
Iar eu am încercat să construiesc un întreg viitor din asta.
Trebuie să înțelegi, nimeni nu și-a adus aminte de mine, vreodată,
așa.
Cu rost. Fără să implor.
Am luat ceea ce mi s-a oferit și-am fugit.
Caitlin Conlon, poetă americană, absolventă a Unversitatii Bufflao, New York, unde a studiat limba engleză și a obținut un certificat în scriere creativă. A debutat editorial cu volumul “The Surrender Theory”, apărut la editura Central Avenue Publishing, în 2022.
Caitlin Conlon
You Cooked For me
once, in the time that we were together. Pasta.
Vegetarian.
I leaned against the doorway, not yet comfortable
in any place that belonged to you, and said
How touched I was that you’d listened to my nervous
Babble on our first date. No meat, but dairy is fine.
It felt like the kindest thing anyone had ever done
for me mixing handmade pesto in a white bowl.
Clearing away a stack of unopened mail from a stool
so I could sit and watch the steam rise.
In retrospect I can see that you gave me very little
and I tried to build an entire future with it.
You must understand, I had never been remembered
like that, before.
With purpose. Without begging for it.
I took what I was offered and ran.
