Joia Verde, 3/15 aprilie
Ora 7 sculat. Rece, frumos. Ora 8 cu Nando la capela episcopală, liturghie pentru sfânta comuniune, apoi un sfert de oră la arhiepiscop. Ora 9 înapoi. Dejunat. Ora 10½ Djuvara ca ministru de Justiţie, nu îmi place în mod deosebit. Ora 11 Sturdza. Camerele se vor închide astăzi. Ora 11½ ministrul de Război, avansări şi enorm de multe schimbări în armată. După‑amiaza audienţe. Ora 4 Lecomte, apoi doamna Kr., ultima coală tipografică. Ora 6 Duca, pentru portul din Constanţa. Seara citit. Plecarea în călătorie destul de problematică. Alegeri pentru Senat în Bucureşti.
Vinerea Patimilor, 4/16 aprilie
Vreme minunată. Ora 9 cu Nando la mănăstirea călugăriţelor, ţinut până la ora 10Ľ. Ora 10½ Pherechyde, ora 11½ Stolojan, ei speră că Fleva se va linişti curând. Prefectul poliţiei Lecca spune că vor fi manifestaţii aproape zilnic, până joi. Orele 5½‑7½ Leyden, îmi comunică rapoarte. Seara manifestaţie la generalul Manu, care a obţinut 600 de voturi la alegerile pentru Senat, Băicoianu 654 de voturi. Seara cartea.
Sâmbăta Mare, 5/17 aprilie
Vreme minunată. În grădină cu Elisabeta. Ora 9¾ venit Şcoala Normală, cântece, până la ora 10½. Sturdza şi Haret aici, lucrat cu primul o oră, el este optimist, crede că Fleva va înceta curând cu agitaţia lui, eu mă tem că nu. Ora 11½ Haret ca ministru al Cultelor. După‑amiaza câteva audienţe. Sunt aproape gata să renunţ la călătorie. Ora 5 Pherechyde, îmi comunică faptul că Fleva este hotărât să vină in corpore la palat cu o moţiune şi să facă scandal acolo, mă roagă să fie luate măsuri energice, astfel încât banda să fie oprită pe bulevard. Seara încă la Cotroceni, la copii. Întors pe jos. Război greco‑turc iminent.
Duminica Paştelui, 6/18 aprilie
Vreme minunată, destul de rece. Înainte de amiază, la ora 10½, la catedrala catolică, mă primeşte arhiepiscopul. Liturghie, predică frumoasă ţinută de el, enorm de plin, până la ora 12. Cu Nando la palat, unde se află Missy şi Victoria. Lunch în familie, apoi în grădină. Orele 2‑4 audienţe. Turcia a declarat război Greciei, după ce aceasta a atacat. În Creta nimic nou. Ora 4½ plecat cu Elisabeta la Cotroceni. Ceai în grădină, plimbat pe‑acolo până la ora 6. Mică plimbare cu trăsura. Fleva o întrunire pentru agitaţie, demonstraţia nu a avut voie să vină până la palat. Seara lucrat la carte până la ora 11.
Lunea Paştelui, 7/19 aprilie
Foarte rece, frumos. Ora 10½ tânărul Brătianu ca ministru al Lucrărilor Publice, discutat despre portul din Constanţa. Ora 11½ Sturdza, a început războiul dintre Turcia şi Grecia. Sturdza speră că aici totul va rămâne calm, Fleva solicită impertinent o audienţă pentru un anume Bolintineanu, va fi refuzat. Decis plecarea în călătorie. Ora 1½ după‑amiaza la şedinţa Academiei, discurs, două prelegeri. N. Ionescu despre Griviţa, foarte bună. Rămas până la ora 4, întors pe jos. Lecomte la ceai. Ploaie. Ora 6½ seara Kalinderu. Destul de frig. Orele 9‑11 ministrul de Finanţe Gheşov din Sofia, asigură că Bulgaria ţine la prietenia României. Principele Ferdinand la Berlin şi Schwerin.
Carol I al României, Jurnal. Volumul al III-lea: 1893-1897
Stabilirea textului, traducere din limba germană, studiu introductiv şi note de Vasile Docea
Cartea este disponibilă pe https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7228
„Carol I al României a fost un rege fără educație regală. Deși se trăgea dintr-o familie princiară, nu a fost pregătit de copil să devină rege, iar biografia sa anterioară venirii în România nu anticipa în niciun fel faptul că avea să devină monarhul acestei țări. A urcat pe tronul românesc mai degrabă prin hazardul unor întîmplări neprevăzute decît prin premeditare. În această privință, destinul său se aseamănă izbitor cu basmele orientale, acelea în care personaje modeste ajung prin forța întîmplării să conducă cetăți sau popoare. Dar domnia lui Carol I, lungă de 48 de ani, nu a fost un basm, ci o realitate. Ea face parte din istoria românilor, și nu oricum, ci ca o epocă memorabilă prin împliniri. Regele fără educație regală a domnit exemplar. Succesele epocii sale au fost numeroase, de la construirea rețelei de căi ferate pînă la încurajarea culturii și educației, de la asigurarea stabilității politice interne pînă la dobîndirea independenței de stat și înscrierea României într-un sistem de alianțe care, decenii la rînd, i-a adus prestigiu și securitate. La toate acestea, Carol I a contribuit consistent. Vor fi fost și lucruri pe care un ochi foarte exigent le-ar putea trece în lista neîmplinirilor. Nu știm însă cum ar fi arătat România fără acest monument de echilibru, conștiinciozitate și devotament care a fost regele Carol I. Putem doar bănui că, fără el, ar fi avut o soartă mai rea.” (Vasile Docea)
Carol I al României a fost domnitorul, apoi regele României care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza. În cei 48 de ani de domnie (1866-1914), Carol I a obținut independența țării, a redresat economia, a înființat o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit Castelul Peleș, iar după ce România a cîștigat Dobrogea, Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre care să lege noua provincie de restul țării.
