În ciuda titlului nu-l voi cita pe Ion Minulescu, un alt poet grațios uitat din cine știe ce motive stupide, savante și postmoderniste, deși conștiința lui europeană nu poate fi negată, fie și pentru că se și ne situa unde trebuie.
Cu toată latinitatea noastră superlativă, deci cam greu de șters chiar și prin indiferență programatică, în fapt(e) suntem tot mai puțini romani; și asta pentru că, privind de treizeci de ani aproape înapoi cu mânie bine calculată dar inutilă la general, căutând cu isterie intelectuală securiști (spre a înlătura adversarii la funcții mari sau mărunte), ne mirăm cu parșivă revoltă că nu progresăm; privim cu aceeași mânie și în prezent, arborând același stindard al binelui public, constatând iarăși că nu „avansăm înainte” cum ne îndemna odinioară taxatorul din tramvai. Firesc. Pentru că nu privim în viitor cu intenția de a făptui ceva. Dimpotrivă, sportul național constă în porcăirea a tot ce avem indiferent de calitate, cum e adică. Mai mult chiar, cu plăcere mediatică și nu numai, acredităm că medicina românească e la pământ, deși pleacă mii de medici dincolo, învățământul românesc e catastrofal, deși câteva zeci de mii de tineri pleacă dincolo chemați de cei ai căror învățăcei sunt probabil mai catastrofici ca ai noștri, politicienii noștri (exceptând opoziția de o puritate mereu angelică, indiferent cine o alcătuiește) sunt mincinoși până în rădăcina limbii fără excepție și așa mai departe; de remarcat doar că nimeni nu-i cheamă pe jurnaliști care, oricum nici nu se înghesuie să plece, conștienți probabil că își au și cei de dincolo semianalfabeții și mincinoșii lor; și ca să nu o lungesc inutil, prin miorlăieli, minciuni, detractări și proteste cu sau fără autorizație dar permanente, nu vom ajunge în partea din față a vagonului european. De fapt și prin cele arătate suntem europeni pentru că fenomenele respective sunt general umane.
Voi cita dintr-un Tratat despre minciuni, redactat de Balthasar Conrad Zahn în 1662 în Germania, deci german nu român, din care fiecare e bine să învețe ceva, dacă vrea; inevitabil ne întărim europenitatea căci – pe Eminescu nu-l putem contrazice fără să ne facem de râs – „toate-s vechi și nouă toate”.
Dar, pentru a progresa totuși, ar trebui să împlinim întrebarea pusă de Vladimir Ilici Lenin odinioară : „Ce-i de făcut?” , adică să și facem concret, nu neapărat ca el.
„ Despre minciunile din domeniul juridic
Mulți avocați se mint pe sine când pe parcursul persuasiunii sunt înșelători, considerând că în mod licit în cauza justă în care apără pot să se folosească de minciuni, ironii sofisticate și trageri pe sfoară.
Mai mult chiar, unii avocați mint sugerându-le și băgându-le în cap minciuni acuzaților.
Mulți cer imperios amânări, tergiversări, prezintă cu încredințare negări și se străduiesc ca prin orice metode să-l abată pe judecător de la cercetarea adevărului, aducând felurite „împletituri” din legi, conjugându-le prin minciuni cu fapte scandaloase, încât în cele din urmă să triumfe cauza răului; și astfel, cum se zice, din blestemul femeii e culeasă recolta de aur.
Despre minciunile legate de medicină
Nu am de gând să umplu pagini cu acei tămăduitori și șarlatani care se folosesc doar de experiența brută și nu de cunoștințe teoretice, aceia care nu numai că nu cunosc nici prepararea corectă a medicamentelor, ci, dimpotrivă, fără a cugeta firesc la cauza bolii, la vârstă sau la vreme, se dovedesc a fi un mare pericol pentru bolnavi și a căror așa-zisă profesie este, precum zice proverbul, să dea în vileag prostește paguba vasului de pământ.
Ci voi vorbi despre medicii confirmați pas cu pas, care își pot atesta știința academică prezentând documente și pe care îi susține și lauda, căci se spune astfel despre ei: Dumnezeu e creatorul sănătății, natura e instrumentul lui Dumnezeu, iar însoțitorul celor doi e Medicul.
Medicul nu e nicidecum lipsit de capacitatea de a minți; medicii te mint cel mai adesea dacă nu li se dă suficient de mult și imaginează tot ce pot dincolo de destin, iar ceea ce ar trebuie să accepte ca o mulțumite către Dumnezeul Unic, atribuie deciziilor ridicole ale meșteșugului lor.
Îi mint și pe cei cărora, disperați de boli, pentru un câștig mărunt le promit în mod necinstit sănătatea.
Deși este un fapt aproape specific, medicilor nu ar trebui să le fie permise minciunile consolatoare la adresa bolnavilor, promițându-le acestora însănătoșirea – fie că e adevărat, fie înșelător – până la sfârșitul luptei cu boala, oricare ar fi acela.
Se minte și în legătură cu mâna de ajutor dată de medici; aceasta când ne prăbușim în fața lor mai devreme sau mai târziu și ca și creștini în fața unui creștin îl invocăm mai degrabă întâi pe el decât pe Dumnezeu. De unde se și spune că medicul are trei chipuri: unul dumnezeiesc, unul de om și unul de demon…
Despre minciuna epidemică
Minciunii ce se întinde în general, pe drept i se subordonează cea pe care o putem numi epidemică, ordinară, adică născută la răspântia drumurilor.
Este vorba împrăștiată fără jenă și considerație, căreia răutatea i-a dat începutul, crescându-și rapănul lasciv întru zeflemeaua cruzimii.
După cum unii îi scufundă pe alții profitând de o mare nenorocire, tot astfel prin acest fel de minciună unul îl corupe pe altul. Mama acestei minciuni este zvonul; căci un bărbat când îi ceartă cuiva o mică minciună, o ia asupra sa nu atât ca zvon cât ca o ușurare, ceea ce face ca astfel să fie deja doi smintiți, iar apoi nenumărați prin înmulțitele cunoștințe pe care le au; căci stupid e cel care împrăștie mai departe zvonurile mincinoase vânzându-le altora, după cum și mai prost e cel care le crede și astfel la rândul său le vinde altora lucruri cumpărate dar neevaluate după preț.
Cel mai bun scut împotriva minciunii epidemice este conștiința în fața celui cuprins de tulburarea minții; căci singură conștiința face mai mult decât o mie de martori.
Despre minciuna oficioasă
Urmează acea minciună despre care se spune în mod obișnuit că e aproape oficială și onestă din cauza faptului că nu e considerată chiar nerușinată; ea apare legată de vreo utilitate importantă în cele publice când nu poate fi considerată ilicită.
Minciuna oficioasă nu pornește dintr-o apucătură sau rea intenție ci mai curând spre a-l ajuta pe un apropiat aflat în pericol. Deci acestui tip nu i s-ar potrivi adevărata definiție a minciunii, adică prefăcătoria vocii pornită din voința de a înșela.
Despre medicul care îl minte oficios pe un bolnav se crede că minte dar nu e înșelător, căci nu și-a propus să înșele ci să-l slujească pe bolnav.
Când medicul își amăgește pacientul, conducătorul militar își încurajează amăgitor armata, iar cârmaciul își încurajează navigatorii, nu e nimic rău în asta.
Și totuși moraliștii și teologii nu admit aproape deloc acest fel de apărare prin minciuna oficioasă. Astfel, citându-l pe Augustin, dovedind ca false premisele de la care se pornește, ei consideră totuși că această minciună nu înșeală ci, mai curând are o înfățișare a bunăvoinței, nefiind însă lipsită complet de culpă. Pornind de la acestea trebuie considerat că această minciună nu este un păcat dacă mințind îi putem fi de ajutor cuiva.
În ceea ce îi privește pe politicieni, aceștia au decis să vrea ca minciuna oficioasă să fie admisă când vreunul nu reușește să-și consoleze prietenul aflat la ananghie. Astfel, dacă politicianul minte ceva, chiar cu viclenie sau răutate, dar spre binele public și fără intenția de a-și leza apropiatul, în acest caz trebuie considerat neatins de culpă.”
Parafrazându-l pe înțeleptul Neculce, cui i-a plăcut bine a făcut, iar cui nu i-a plăcut iarăși bine a făcut. Mai multe la anul, într-o Quintă medievală aflată acum în curs de redactare în colaborare cu Dana Percec.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
